The chalice full of purple water ( rewriting )

Capitolul 49

( Fata din gif e Maya )

,, Din perspective lui Ray ''

Am urcat scarile si am intrat in camera Emmei. Inca doarme, dar se simte bine. In legatura cu ceilalti doi... De Maya am avut eu grijă . Am vindecat-o ca sa nu moara apoi am legat-o cu o cămașă de forță și am închis-o la subsol. Iar Jeff... Lui i-am pregatit un loc unde sa se odihneasca in pace...

M-am apropiat de pat si mi-am pus mana pe fruntea lui Em.

,,Totul merge bine... "

Am mai stat ceva timp lângă patul ei pana am auzit-o morțăind si am ajutat-o sa se ridice.

-Ray, ma doare rau capul...

-Stiu, odihneste-te. O sa ai nevioe de multa energie in urmatoarele zile...

,, Din perspective Emmei ''

Cand am auzit asta mi-am dat seama la ce se refera. Mi-am adus aminte fiecare moment al acelei zile si am inceput sa plang instant.

-Em, nu mai plange, totul o sa fie bine! Iti promit!

La-m privit pe Ray in ochi pentru cateva secunde si l-am luat in brate.

-Nu Ray, totul se termina aici! Unde e Maya?

-Em, dar nu poti sa...

-Ba pot! Unde e Maya? Intreb eu ridicand vocea.

-La subsol...

-Pai si ce mai astepti?

-Aaaa... da, esti sigura...?

-Da Ray! Sunt sigura!

In timp ce Ray pregatea ,, readucererea '' lui Jeff eu mi-am facut un dus revigorant in speranta de a scapa de durerea de cap si m-am imbracat in niste haine largi si comode. Am urcat in podul casei unde am vazut o stea desenata cu ceva albastru, foarte inghis cu textura de smoala incinsa, ( sangele Mayei ) iar in mijlocul stelei era desenat un ochi rosu in mijlocul careia starea Maya legata strans. Langa ea statea trupul neinsufletit a lui Jeff.

-De aici sti ce ai de facut, nu? Eu nu te mai pot ajuta.

-Nu sunt sigura, dar nu mai pot astepta!

Ray parasi incaperea si ramasesem doar eu cu Maya care se zbatea si tot mormaia chestii. I-am dat un picior in cap ca sa o lesin. Devenea enervanta. M-am asezat intr-o pozitie de meditatie la capatul de jos al stelei. Mi-am inchis ochii si am inceput sa meditez. Am rostit niste cuvinte, mai intai in soapta, apoi din ce in ce mai tare si mi-am deschis brusc ochii. Am simtit cum imi apare semnul si cum ochii mi se fac negrii. Pe maini mi-au aparut niste semne negre si numele celor doi, Jeff si Maya. Jeff era scris cu negru pe mana stanga si Maya cu rosu pe cea dreapta. Totul in jurul meu se facu negru. Nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic, decat steaua, ochiul, pe Maya si Jeff. Imi simteam corpul de parca pluteam. M-am ridicat in picioare cand am vazut o umbra ca se apropie de mien. Aceasta imi sopti cu o voce joasa si guturala:

-De ce esti aici copila?

-Am venit sa dau la schimb un suflet pentru a aduce pe altcine la viata, si arat cu degetul spre Jeff si Maya.

-Inteleg... Dar de ce vrei sa faci asta?

-Pentru ca Jeff a fost primul si singurul meu prieten. El a fost mereu alaturi de mine cand am avut nevoie, inca de cand ne cunoastem. Vreau sa-l readuc la viata cu orice pret!

-Bine, inteleg...

Umbra s-a apropiat de Maya si de nicaieri i-a aparut un cutit mic cu un maner decorat foarte atent in mana. I-a facut o rana la gat. Umbra a luat putin din sangele fetei si a gustat.

-Hmm... Are un gust amar, probabil era plina de ura... Acum tot ce trebuie sa faci e sa iei acest cutit si sa o omori pe fata.

-De mult astept asta...

Am luat cutitul cu repeziciune si nu am mai asteptat nici un moment. I l-am infipt Mayei direct in frunte. I-am scos cutitul din cap si l-am inapoiat umbrei. Numele celor doi se mutara de pe o mana pe alta si incepura sa staluceasca puternic.

Deodata m-am trezit din starea de meditatie si am vazut-o pe Maya care se zbatea. S-a tot zvarcoit pana a murit. Am alergat la Jeff si l-am luat in brate. Respita iar si imima ii batea din nou. Am iceput sa plang si l-am strans puternic in brate. Atunci intra si Ray in camera.

-Em stiu ca vrei sa stai cu el, dar trebuie sa-l lasi sa se odihneasca, sa se puna iar pe picioare. E destul de dificil sa faci o asemenea trecere, de la viata la moarte si invers atat de rapid.

Am dat afirmativ din cap si l-am lasat pe Ray sa-l duca pe Jeff in camera.

,, Din perspective lui Jeff "

Eram intr-un loc ciudat, ca un coridor lung, fara usi si fara ferestre. Pe masura ce inaintam era din ce in ce mai intuneric, iar o liniste apasatoare isi facea aparitia. Am tot mers ore in sir pe acel coridor pana nu am mai vazut nimic in fata ochilor, iar urechile ma dureau de la atata liniste. Gandurile mele erau singurele care faceau galagie in acest loc ingrozitor. Simteam cum innebunesc cu fiecare secunda care trece. Nu mai rezistam. Am cazut in genunchi si m-am luat cu mainile de cap. Am inceput sa urlu. Nu era o durefe fizica. Nu pot exprima exact ceea ce simteam dar era ceva groaznic, mai groaznic ca un simplu cutit care te injunghie in imima. M-am lipit de perete si mi-am luat capul in palme. Tremuram si imi era frig, mai frig ca niciodata. M-am ghemuit cu genunchii la piept si am ramas asa muuult timp, asteptand ca cinev sa vina sa ma salveze...

La un moment dat am auzit o voce care parca ma incalzea. Mi-am ridicat fata si undeva la mare distant am vazut o mica luminita. Am simtit un junghi puternic si am inghis ochii. Cand i-am deschis am vazut-o pe Em timandu-ma in brate si plangand. Nu se putea sa... Ea a fost cea care m-a salvat... Dar ce de nu pot sa ma misc? Mi-am inchis iar ohii si am stat asa mult timp, pana am simtit ca am adormit.

Cand m-am trezit afara soarele nu rasarise inca. In camera era intuneric. Am deschis ochii incet si privirea mi-a picat pe ceasul din perete. Era ora patru dimineata. Am aruncat o privire in jur si am vazut-o pe Em ca dormea langa mine cu fata indesata in umarul meu si cu un brat in jurul meu. Un zambet imi aparu involuntar pe fata. Am sarutat-o pe frunte si aceasta a scos un mic murmur. M-am indesat mai bine sub patura.

,, Tot nu-mi vine sa cred ca am putut sa cad asa de repede, ca nu am putut sa o protejez...Sunt slab.

Am inchis ochii cu un oftat si am adormit iar.

,, Din perspective Emmei ''

Un tipat scurt m-a trezit din somn. Am sarit din pat cand am vazut ca Jeff nu e langa mine. M-am dus rapid la fereastra si-am vazut pe Jeff...