Razbunarea e dulce... iar ei doi știu cel mai bine asta.
Cartea se învârte în jurul celei mai ciudate relații interumane care a existat vreodată, între Jeff și Emma, doi oameni cu trecuturi odioase, dar care se unesc pentru îndeplinirea unui scop co...
Sangele incepe sa curga ca un rau rosu si Em cade la pamant. Reusesc sa o prind inainte de a se izbi de podea. O iau repede in brate si alerg pe scari pana la baie.Disperat, iau toate bandajele din trusa medicala si incer sa opresc sangerarea. Dupa mult timp sangele nu mai curgea, dar Em era mai alba ca niciodata. Nu se misca, nici macar nu dadea semen ca respira. Ma aplc asupra ei. Pulsul era foarte slab si rar, iar respiratia nu era nici ea departe. O iau repede de pe jos si o pun in pat. Inca nu dadea semen ca se simte mai bine.
Am stat langa ea cateva zile la rand fara sa ma misc. Stateam langa ea si o priveam cum nu face nimic. Ii numaram respiratia si baiaile inimi. Uitasem de mine. Ea era tot ce conta acum.
,, De ce am placat fara sa-i spun nimic? Am zis ca o sa fiu langa ea mereu si ca nu o sa plec si am lasat-o singura... Si totusi... trebuia sa fie un bilet in bucatarie... "
(Voi cine credeti ca l-a luat?) :>
,, Din perspectiva Emmei ''
Imi simteam pleoapele grele, nu puteam deschide ochii si tot corpul imi era amortit. Am simtit usturime si furnicaturi pe gat, unde era rana. M-am ridicat lenes o mana si mi-am pus-o pe frunte. Aveam ochii inca inchisi. Imi frec ochii si incerc sa-i deschid. Vederea mea era in ceata. Nu intelegeam nimic din ce vad. Dupa un timp in care am clipit neincetat, imagimile s-au clarificat. Langa fata mea la nici zece centimetrii statea Jeff cu ochii lui mari atintiti ingrijorati aspra mea.
Nici nu respira. Am tresarit cand mi-am dat seama ce se intampla si era sa cad din pat, dar Jeff ma tinuse strans de mana si apoi imi dadu o imbratisare stransa si calduroasa.
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
-Poti sa-mi dai drumul si sa pleci din casa mea? Ii zic eu nervoasa.
-Em...
-Taci! Nu mai vreau sa aud nimic, nici o scuza, nimic! Pleaca!
-Nu! Em intelege, si m-a luat strans de umeri uitandu-se fix in ochii mei. Em, pana nu iti explic nu pot pleca. Nu vreau sa se termine acum si in felul asta...
-Jeff, doar pleaca, ii zic cu un oftat amar si incerc sa-mi tin lacrimile in frau si sa-i dau mana la o parte, dar nu reusesc, era prea putermic prinsa de umarul meu.
-Nu plec nicaieri Em, intelegi? Nu pana nu-ti explic tot. Nu suport gandul sa ne certam acum si pentru ca am fost eu prost. Te rog, asculta-ma si te rog, iarta-ma...
Vocea ii tremura si avea lacrimi in ochi. Lasa capul in jos in asa fel incat parul sa-i acopere fata.
,,El chiar... Nu a fost totul o gluma?"
Respir adanc si incerc sa par ferma, dar vocea era ragusita de la nodul ce-mi statea in gat si a inceput sa tremure cand am incercat sa-i zic ceva. Am clipit lung si i-am ridicat privirea.
