The chalice full of purple water ( rewriting )

~Capitolul 6 ~ Partea a II-a~

Am incercat pe cat posibil sa-mi controlez privirea, pentru a nu ma da de gol. Drept urmare am ramas cu ochii atintiti asupra Lui, care la randul sau continua sa ma priveasca absorbit. Mi-am strecurat ceea ce parea acum a fi lama unui cutit pe sub sfoara ce-mi lega incheieturile si, cu trei miscari bruste mi-am eliberat mana dreapta. Avand degetele inclestate pe acel ceva, mi-am indreptat, fara ezitare, asa zisa lama catre pieptul lui. Acesta se feri de parca ar fi stiut din totdeuna ca aveam sa-l atac, desi cu cateva clipe inainte parea sa aiba mintea in cu totul alt univers. Chipul lui era acum mai nedumerit ca niciodata. Se uitat la mine, apoi la pumnul meu gol si pufni aproape amuzat, dar cand incerca sa se apropie de mine, ca sa ma lege iar probabil, se opri exact unde ar fi fost varful taisului. Se uită iar la pumnul meu gol si apoi la mine, incruntat. Desi eram la fel de nedumerita ca el, am incercat sa-mi pastrez expresia hotarata. O pata mica de sange incepu sa creasca incet pe tricoul lui. Vru sa-si pipaie rana, sau asa zisa arma, dar inainte sa apuce sa se miste prea mult, mi-am mutat repere mana spre gatul lui, impungandu-i usor pielea de sub mandibula.

-Vrem acelasi lucru, deci dezleaga-ma.

Tonul vocii imi era scazut, dar apasat. Rostisem cuvintele printre dinti, uitandu-ma la el pe sub spancene. El avea capul usor dat pe spate, privindu-ma superior, desi se afla intr-o pozitie dificilă. Sau cel putina asa credeam pana cand imi apuca de nicaieri incheietura dand-o la o parte. O tinea strans, atat de strans incat in scurt timp pumnul mi se desfacu si arma cazu. Sau mai de graba, disparu. Se apleca apoi peste mine, pana proape ce ne-am lipit fruntile si, privindu-ma sunducos, precum il priveam si eu, imi dezlega si cealalta mana, aliberadu-ma complet. Imediat dupa se ridica din pat si se indeparta spre genul camerei, deschizandu-l si asezandu-se pe pervaz. Intre timp, eu m-am asezat pe genunchi, tot in pat, frecandu-mi usor incheieturile. Desi inca le simteam cum pulseaza, o privire mai atenta aupra lor ma facu sa realizez ca se vindecau rapid, de parca timpul ar s-ar fi miscat de 10 ori mai repede.

Am clipit de cateva ori, incercand sa-mi dau seama daca doar mi se pare, dar vazand acum si arsura tigarii dispare incet, am hotarat ca e mai bine sa-l intreb si pe el daca vede acelasi lucru. M-am miscat incet, fara sa-mi iau mainile una de pe alta si m-am asezat pe marginea patului. Mi-am indreptat privirea catre el. Fuma iar. Ezitarea facu ca intarzierea mea sa fie prea mare si ranile sa dispara complet, dar cu toate astea i-am aratat locul unde ar fi trebuit sa fie arsura. El se uita la mine lung, neimpresionat, ceea ce ma facu sa ma indoiesc de veridicitatea a ceea ce tocmai credeam ca se intamplase. Totusi, am insistat:

-Tigara de mai devreme...

-Da... La fel s-a intamplat si cu umarul.

M-am incruntat.

-Umarul?

-Da, umărul tău. făcând un semn cu capul catre mâna pe care facuse acele cercuri cu degetele mai devreme.

-Ce s-a intamplat cu el? am intrebat eu intr-un final, dand gres in a-mi aminti singura.

El se uita la mine nemultumit.

-Ce iti mai aduci aminte din noapte de ieri?

-Nu multe. am spus eu ezitand. Doar acel barbat...

-Atunci sper ca o sa-ti aduci aminte ce s-a intamplat in seara asta cat erai... in forma aia.

Cuvintele lui mi-au dat de inteles atat ca revenisem la normal, cat si ca partile lipsa din acea seara se datoreaza formei ciudate pe care o iau cand...

,,Când...?"

-Spune-mi. Ce s-a intamplat in noaptea aia?

-Dupa ce ai mutilat cadavrul ala cu o pasiune cu care nici eu nu as fi putu-o face, m-ai atacat.

,, Asta explica vanataia."

Imi era greu sa cred ca as fi fost capabila sa-i fac lui asa ceva, desi gandul imi dadea un fel de incredere in sine, un sentiment de... siguranta?

El făcu o pauză și se întoarse cu partea stangă a corpului spre mine, aratandu-mi fasele murdare de pe umar. Abia acum le observam. Am inghitit in sec.

,,Si asta...? Dar cum?"

Intelegeam acum toata treaba cu sforile. Pana acum mi se paru doar un gest ce ar fi trebuit sa-mi aduca aminte cine e de fapt persoana din fata mea si cu ce se ocupa, dar mai ales, cat de total ilogica e apropierea de El. Acum realizam insa ca pericolul eram eu insami si increderea mea nu mai putea fi acordata nimanui.

-Vindecarea asta accelerata explica cumva si revenirea atat de rapida dupa sevraj. De obicei dureaza cel putin o luna, mai ales in stadiul ala...

El pufni ironic si batjocoritoare, dar am ales sa il ignor.

-Si restul? Am spus arătând catre mica pată de sange de pe tricoul lui.

-De unde ai vrea sa stiu? Spuse pe un ton iritat.

Am oftat, sprijinindu-mi capul în palme. Mi-am frecat ochii cu podul palmelor si, simtitd cum amețesc, m-am trântit pe spate în pat. Mi-am intins mana spre tavan. Ma uitam la propriile degete simtitnd ca parca sunt ale alcuiva. Simtind cum prin venele mainii circula acea forta ciudata, care acum e ferecata, da care in orice alt moment poate exploda iar. Si asta ma facea sa-mi fie cumva teama, dar, in acelasi timp, ma simteam atotputernica.

Un oftat rupse linistea si, de nicaieri, apăru in cadru mana lui. O intinsese spre mine, ca sa ma ridice, exact ca in acea seara aceea. O intelegere ce nu are nevoie de cuvinte, de pe urma careia beneficiam amandoi. Și de aceasta dată am dat mâna cu el, iar apoi, ridicandu-ma si intalnindu-i privirea, am inteles. Nu mai era timp de pierdut.