Heterocromia ei îți spărgea mortalitatea oglinzilor,
lungimea părului fantomatic captiva spuma esenței,
resimțeai gaura trădărilor în venele rătăcite ale minții
și precum cârtița beată săpai în tunele patetismului.
În van, îi jurai că vei construi, cărămizi de stabilitate
dacă cu barbara-ți răsuflare dărmai cercul minutului,
pe coama furculiței apăreau broboane de sudoare rece,
lingura număra bătăile epuizate ale apusului în pereche.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!