Singură, balerina drumului de lumină cenușie,
stătea pe vârful incoerențelor demachiate
și își ridica brațele în depărtarea sângerie,
aerul curajului îi susținea aripa de magie.
Sunetul plin de vioară înjumătățită
își croia drum prin coardele razelor solare,
rochia focului ei, o îmbrăca în semiobscuritate,
decojind portocala versurilor la maturitate.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
