Armura de cuvinte înăsprește
plușul funiei pe care atârnă lacrimile,
foile goale din cetatea sufletului
zboară către craterul dezamăgirilor,
cu pipa de cristal s-au ridicat în balon
toate ploile de sub ulmul tăcerilor,
fereastra nostalgiei își lipește cioburile
peste mozaicul petalelor de rodii,
sărutând buzele clepsidrei
focul oceanului crește
în pieptul pământului,
bate vântul bulbilor de fericire
când încolțește, în șoapta celor doi, iubire.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!