Terra își ținea fața în palmă,
curgeau straturi de dorințe
pe oja albastră a pereților din unghie,
claia de păr a prunului era tunsă
de foarfeca frântă a grădinarului.
Carnea porumbului era fiartă în agonie,
prin trusa strugurelui își făcea veacul
râmele regretelor neculese,
și pălăria de floarea-soarelui rânjea
către mărăcinele ce aspira să o sărute.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
