Amprentele minutelor deformate
se închegau în pulpa șoselei,
ștampila piciorului meu trăgea
cu glonțul lotusului în galeria
reîncarnărilor anterioare din sare.
Transparența trupului meu de tei,
ținea umbră fiecărui colț ruinat al balconului,
îmi ascundeam acuarelele pe pervazul frunzelor,
numai păianjenul se legăna în arcadele nocturne.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
