Prin ramura mlădioasă a frânturilor vântului
își făceau veacul tușele de acuarele astrale,
numai mâneca albă a cămășii mele
căuta sofismul din mijlocul nasturilor,
iar găurile ciorapului înfloreau în puroi.
Spumele frunzelor erau înapoiate bărcilor,
doamna Toamnă își arăta linia spatelui gol,
îi număram cartilajele de jeleu ale oaselor,
fără să știu că ceața cărărilor fantomatice
se va întortochea în ghemul usturoiului.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
