Îți rătăceai privirea picurilor de ploaie vedere
prin rafturile unei biblioteci amorezate de tine,
auzeai chemarea paginilor adâncului literar,
iar sanctuarul bizar al cuvântului îți vrăjea inima.
Seninătatea pieptului îți era saturată de vise,
geamul rece consuma nervul mâinilor tale,
ecoul pantofilor plângea sub greutarea plecărilor,
încă o secundă și zmeul imaginației tale se înălța.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
