Puiul de dragon împrăștia albastrul sprâncenelor în gol
și toată confuzia pământului, ștergea parbrizul cerului,
zăpada părului era țesută în dunga tapițeriei de august,
griul buzelor tale înflorea în picăturile de durere dentară.
Tâmpla îți era străbătută de punctele albe ale rătăcirilor,
umărul se pierdea prin decorul labirintului cu îndoieli,
rugina lanțurilor carnale își lega mediul virtual de realitate,
în fruntea crepusculară a secretelor se deschideau cărțile.
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
ESTÁS LEYENDO
Vis celest
PoesíaRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
