Tâmplele cerului ars zvâcnesc
și tunetul cuvintelor anorexice
își înfige rădăcinile în umbrelă,
orbind lumina cărămizilor.
Curcubeul atinge delirul,
ruinele artei se strâng
în fărașul nonvalorilor,
iar deratizarea rușinii
se face pe cord deschis.
Pe șoseaua lungă și udă de mai,
stă lipit portretul unor visători,
din altă epocă, fără fragmente de cretă,
se poate citi în rune de diamant
sclipirile oarbe de iubire.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
