Am lăsat în împletitura trecutului
ticăitul pătat al sărutărilor nostre,
îmbrățișările sfărmate ale statuilor
mi-au coborât pe linia sprâncenelor,
iar arsurile ploapelor s-au vindecat.
Maturitatea ancorelor s-a desprins de barcă,
vertebrele versurilor se răsucesc în mormânt,
zăpușeala ploilor se stinge în carpeta rubinului,
spiritul turmei a intrat în ADN-ul frunzelor.
Și hornul respiră prin porii chirpicilor schingiuiți,
demolarea pragului de milă ipocrită a încetat,
operarea cariilor din lemn deschide aleea rătăcirilor
și crizantema sângelui învață graiul toamnei.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
