Balerina întunericului făcea salturi
prin sângele azuriu al felinarelor,
gingia șoselei umfla caria mierii,
în lâna dintelui de lemn, ecoul clocea.
Abatorul coșmarului tăia din salamul dialogului,
amoniacul stresului era mâncat de un pinguin,
iar acneea măturei era astupată cu varul tunetului
și punctul lotusului se scărpina pe marginea lacului.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
