Pe plicul pământului uscat
pensula de august schița cleiul turbat,
muchia caniculei sorbea gerul amar
lâsând dunga patului să înghită pojar,
mâna lui stângă tresărea în pădurea castanie
în timp ce a ei, îi spoia fața-i ștearsă, cu agonie.
Cureaua aglomerației contura șoapta cănilor de ceai,
privind cum cei doi se așezau la masa cărămizilor din ziar,
dar viesparul țiglei era adevăratul acționar,
din spatele firmelor fantomă călcate de ai morții cai.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
