În plasticul rece al prizei albastre
nervul brutalităților încinge cablul,
scânteia demenței pulsează curent
și unghia de sub pământ moare în bec.
Nulitățile deformate sângerează
peste scaunele perdelelor răsturnate,
haosul mentalităților de mahala parfumată
prinde de mână maladia sensului în doi.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
