Taifunul buzelor noastre din gura călimarei auri
aducea în apropierea gâturilor, pădurea cu cerneală,
bubuitura piepturilor respira fierbințeala deșertului,
iar umezeala neagră a părului se împletea într-un cactus.
În cochilia urechilor înota peștișorul sunetelor
care gâdila plăcerea canalului auditiv al mângâierilor,
mătasea albicioasă de pe patul obrajilor se îmbujora,
privirea ochilor se adăpostea sub umbrela genelor.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
