Picioarele râului de frunze erau anchilozate,
iar genele vântului mâncau cipsurile pământului,
betonul calupilor își toaca goliciunea piscinei,
ochiul bananei agăța griul fundiței în piper.
Crengile își chemau lăutari muți să urle la lună,
spaghetele mărarului își reparau stomacul găunos,
corcodușele mureau în sticla paharului cu Caipirinha,
doar răzătoarea îndrăznea să-și arăte rotația creierului.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
