Mutilai cu sărutările-ți goale marmura spiritului meu,
când antena moliei mă așeza între stuful sprâncenelor tale,
placa de surf a ostilităților îndrăznea să facă plajă în noi,
tocmai când oja roșie îți arăta relieful prăjiturilor acre.
Și motorul imaginației își insinua vibrația literei în aer,
culpabilizam dealurile patetismului de vârtejul ce ne mânca,
hărțile lacrimilor încă neplânse se regenerau în degradare,
plămânii papurei se intoxicau ca spuma laptelui în camera ta.
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
ESTÁS LEYENDO
Vis celest
PoesíaRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
