În sticla ochelarilor ni se reflecta albastrul interogativ,
grosimea ramelor scria pe strada prafului nuvele,
umbra prestigiului de duzină cădea pe mucul țigarii
și cu absența brichetei solare, stropeam eticheta eclipsei.
Alunițele de pe scalp se rostogoleau în mătreața dimineții,
motorul ierburilor torcea precum pisica de la gura sobei,
în hamacul trecutului ne legănam oboseala trupurilor,
astăzi pătura secundelor de vară ne încrețește dungile.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
