Închisoarea cerului închega
sedentarismul cupercilor libertății,
prin bulbii împletiturilor de fier
zăream zbaterea neoanele toracelui,
iar lichenii creșteau pe lujerul sufletului.
Nici cele o sută treizeci și cinci de grade
ale unghiului tău pulmonar nu scoteau scrum,
doar capul stropitorii își scutura depresia apei,
pe patrulaterul gresiei din aria perimetrului mort
ridicam la putere regenerarea stratului de piele.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
