Trunchiul norilor își întărea timiditatea,
semănând bobul fasolei de ceară argintie,
în solul trist al cioburilor de farfurie
și balamalele ironiei astupau fragilitatea.
Ca nomazii căsătoriei ne întindeam cortul iubirii
peste libertatea templului închis sub verighete,
buzele își culegeau asprimea cuvintelor cu sete,
conservele de pește râdeau, fiind trase de mașina fericirii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
