Strâmbătura suportului de lemn devenea victima
șicanărilor zilnice ale lumânărilor șchioape,
scaunul se încărca cu prospețimea ferestrei,
iar albstrul broderiei își unuia valurile
pentru a seduce focul micșunelelor,
înecate pe sfert, în bronzul vazei cochete.
Și numai vopseaua în roz pal a podelei
avea curajul să-și arunce plumbul microbilor,
peste fața termitelor de rugăciune ipocrită,
insecticidul făcea mii de mătănii insipide
prin sfințenia păcătoasă a unui rozariu,
dar imaginația altarului se stingea din cuvinte.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
