În toamna soarelui s-a destrămat copacul multicolor
și am chemat în ajutor leagănul copilăriei eterne,
umbra mea de atunci, făcea cu mâna frunzei dorului,
însă abisul evantaiului păstra superficialitatea dialogului.
Zumzetul albinuțelor de plastic își auzea ecoul în stup,
iar lacrima crinului, era ștearsă în grabă, de batista norilor,
despărțirea de șubrezimea magnetului cu glas miorlăitor
lăsa pădurea să îngălbenească, respinând vibrația stafidelor.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
