Saxofonul mă cheamă în deșertul cu fluturi de gheață,
dar rezist eroic oricărei sfori aruncate către păcatul meu,
munca părului negru a acoperit ochiul lacom de cuvinte,
nu fac decât să mă lovesc în mâna adevărului agresat.
Televizorul cu ecranul spart, mă înghite la micul dejun
și bulionul acrit iese prin porii sticlei plictisite,
eram menită să gust din castravetele arterei nocturne,
fără să observ căderea Turnului Eiffel în paharul cu șpriț.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
