Mingea luminilor stradale
se rostogolea sub chioșcul fără ziare,
cinematograful își închidea versul porților,
iar umbrela mea absorbea cu lăcomie
fiecare picătură de imagine portocalie.
Metroul dormea liniștit și gura de canal
trăncănea că nimeni nu îi vizita tunelele,
iar mirosul ei nu dorea să fie spălat
cu pasta de dinți a unui șoarece deprimat.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
