În toamna soarelui s-a destrămat copacul multicolor
și am chemat în ajutor leagănul copilăriei eterne,
umbra mea de atunci, făcea cu mâna frunzei dorului,
însă abisul evantaiului păstra superficialitatea dialogului.
Zumzetul albinuțelor de plastic își auzea ecoul în stup,
iar lacrima crinului, era ștearsă în grabă, de batista norilor,
despărțirea de șubrezimea magnetului cu glas miorlăitor
lăsa pădurea să îngălbenească, respinând vibrația stafidelor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Vis celest
PoetryRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
