Harry's pov.
Stateam razamat de masa cu punch,in asteptarea Iubitei mele care de 10 minute statea la baie. Ma uitam la ceilalti cum dansau,cand i-am simtit manuta ei firava atingando pe a mea.
-De ce ai stat asa de mult? Am intrebat -o eu pe iubita mea.
-Mi-am retusat machiajul..A zis ea dandu-mi un mic pupic pe obraz.
-Harry?...Am auzit dintr-o data vocea lui Ali tremuranda.
-Alison,ce s-a intamplat? Am intrebat-o eu pe Alison care avea fata alba ca varul.
-M-a sunat Roby adineaori....Rebekah....A fost calcata de o masina...si...este in fata liceului inconstienta.. a zis balbaindu-se.
Nici nu am mai stat sa ascult daca mai are ceva de zis si am luat-o direct la fuga spre iesirea din liceu,in speranta ca surioara mea este bine..Si ca tot ce mi-a zis Ali este doar o gluma proasta.. Am iesit rapid din giganta cladire,si in momentul in care l-am vazut pe Roby im mijlocul soselei,stand cu Bekah in brate,in jurul lor fiind o imensa balta de sange am simtit cum mi se taie respiratia...
Nu putea fi adevarat...Trebuie sa ma trezesc din acest cosmar..
-Rebekah?!? Am zis eu de indata ce am ajuns langa corpul care parea neinsufletit al Rebekai..
Simteam cum lacrimile incep sa imi atinga obrajii,in momentul in care am vazut scurgandu-se din parul blond al Rebekai un lichid rosu care imi dadea fiori...
-Surioara,deschide ochii te rog..Am zis eu luand-o in brate,inainte sa aud zgomotul provocat de o ambulanta care a oprit in fata noastra.
-Dumnezeule..Trebuie sa o ducem repede la spital! Grabiti-va ! I-am auzit vocea unui medic din ambulanta,care impreuna cu echipajul ,au urcat-o pe o targa imediat dupa ce i-a bandajat capul pentru a nu mai pierde atat de mult sange..
-Este prezenta vreo rude de a ei aici? Ne-a intrebat o asistenta pe mine si pe Roby.
-Eu...sunt fratele ei..Am zis eu stergandu-mi lacrimile cu maneca camasii.
-Sunati-va parintii si pana ajung ei la spital,urca tu in ambulanta cu ea..A zis asistenta conducandu-ma spre dubita.
De cum am urcat in ambulanta,am inceput sa o privesc pe Rebekah care acum avea o masca de oxigen pe fata...
Simteam cum imi bubuie capul si cum imi tremura toata carnea de pe mine.. De ce trebuia sa se intample asa ceva?!
-Ca..Cat..de grav este?,Am intrebat eu intr-un final cand am reusit sa leg o propozitie.
-A intrat in coma...Trebuie sa ajungem urgent la spital pana sa nu mai piarda prea mult sange...Fiindca daca se va intampla asta..Din pacate va murii pe loc..Ai face bine sa te rogi baiete,fiindca are nevoie de o minune... A zis o asistenta de vreo 50 de ani,uitandu-se cu blandete la mine.
-Nu se poate intampla asa ceva,doamna! Are 19 ani,nu poate murii! Nu ma intereseaza ce si cum faceti,doar salvati-o.. Am zis eu printre lacrimi.
-Este greu,stiu...Incearca sa te linistesti te rog,ca sa nu iti faci si tie rau..Mi-a spus ea.
L-am sunat pe tata,pentru a-i spune ce s-a intamplat cu Rebekah,de indata ce am ajuns la spital..Aveam pe telefon 100 de apeluri nepreluate de la baieti si Ali dar nu eram in stare sa le raspund..Trebuia sa fiu alaturi de Bekah, care acum se odihnea pe un pat de spital,leagata la mai multe aparate..
M-am asezat pe scaunul de langa patul ei,cand m-a lovit din plin un sentiment de vinovatie pentru comportamentul meu fata de ea din ultimele zile.. Am fost un dobitoc..Inainte cu cateva minute de accident eu m-am certat zdravan cu Rebekah,iar acum..Stau langa ea plangand...Stau langa surioara mea mica si frumoasa.
-Cum se simte? M-a intrebat Alison care tocmai ce intrase in camera impreuna cu baietii.
-Este in coma...Am adaugat eu prinzandu-i mana alba a surorii mele.
-Nu se poate..A zis Ali incepand sa planga impreuna cu Josh si Niall care s-au apropiat de trupul Rebekai.
-Eu...Imi este frica...Am recunoscut eu balbaindu-ma imbratisand-o pe Alison.
-Si mie Harry..Dar..O sa isi revina...A spus Ali plangand strangandu-ma cu putere in brate.
-C..ce s-a intamplat? a intervenit Josh stergandu-si lacrimile in timp ce a prins-o de mana.
-A sunat-o cineva,spunanandu-i ca Harry a patit ceva,iar apoi cand a iesit in strada o masina a calcat-o in viteza aruncad-o in aer..A zis Roby printre suspine..
-Deci sa inteleg ca chestia asta a fost premeditata ci nu un accident? A adaugat Louis serios..
-Baieti,va rog..Nu aici si nu acum..Situatia Rebekai se poate inrautatii in orice clipa,chiar nu vreau sa aud nimic din banuielile voastre acum.Am zis eu serios privindu-mi surioara mea ce firava.
-Va rog sa ma scuzati,insa va rog ss eliberati salonul..Doar rudele au voie sa ramana..A zis o asistenta,intrand in salon impreuna cu mama si tata.
-Dar suntem prietenii ei...A intervenit Claire stergandu-si lacrimile.
-Stiu,si imi pare rau dar acestea sunt legiile...A adaugat Asistenta facandu-le semn prieteniilor mei sa plece.
-Mama,tata...Am zis eu de indata ce parintii mei s-au apropiat de pat.
-Fetita mea! A spus mama plangand in hohote,sarutandu-i crestetul capului.
-Rebekah...este in coma....Am zis eu catre parintii mei,cu o voce joasa in timp ce mama lesinase in bratele mele..
~Doua saptamani mai tarziu~
***
"-Harry,da-mi papusica! Este doar a mea!
-Poftim surioara..Am zis eu inmanandu-i pretioasa jucarie"
"-Harry,imi este frica,nu ma pune sa o fac te rog...
-Haide Bek..Este foarte usor sa inoti,doar intra in apa.
-Dar sper sa nu ma scapi Harry...
-Nu as putea sa fac una ca asta.."
"-Si cand o sa ni-l prezinti si noua pe acest baiat de care esti indragostita?
-Harry,cand o sa zboare porcii!"
"-Esti un idiot! Mi-ai consumat toata spuma de par!
-Internauto,tu ai spalat catelul cu samponul meu!
-Ce sa iti fac daca aveti aceasi podoaba capilara?,a zis Rebekah chicotind."
"-Nu poti sa iesi cu Nick! Este cel mai mare tampit din lume!
-Il iubesc Harold! Si nu imi pasa ce zici tu despre el!"
"-Iaac!,Nu pot sa cred ca am intrat in corpul tau! Este atat de iuuu!
-Si eu ce sa mai zic,avand in vedere ca corpul tau transpira ca un porc?!"
"-Serios Harry,porti boxeri cu ursuleti?
-Pune-i la loc Maimuto inainte sa ramai fara podoaba capilara!
-Nu incerca sa ma ameninti fiindca te pot lasa foarte usor fara mostenitori"
"-Harry..Eu..Imi pare rau ca ti-am distrus masina...
-Este okay.. Da-o naibii de masina decat sa fi patit noi ceva.."
"-Harry eu..Imi pare rau,ai avut dreptate cu tot..Sunt cea mai mare idioata si nu meriti sa ai o sora ca mine..
-Nu,Rebekah..Mie imi pare rau...Esti cea mai buna sora din lume,iar eu sunt un asa mare idiot ca nu am observat pana acum asta.."
"-Si..Roby ha? Trebuie sa aflu niste picanterii,ceva?
-Mama,Harry vrea sa afle mai multe despre condimente!"
"-Harry...Te-am inscris in acel concurs..Esti talentat si ai o voce minunata..Trebuie sa intrii in trupa aia."
"-Am intrat !!!
- Harry,felicitari! Fratele meu va devenii faimos!"
"-Mi-a fost atat de dor de tine surioara..
-Si mie de tine pudelule"
Stateam pe pragul usii,privind stelele aducandu-mi aminte de mai multe momente frumoase si amuzante dintre mine si Rebekah..
Trecusera deja doua saptamani de cand era in coma,iar speranta ca isi va revenii era din ce in ce mai mica.. Pot numara pe degete noptiile dormite in aceste zile amare,in rest toate celelalte le-am petrecut la spital jelind si rugandu-ma pentru o minune.. Aveam ochii rosii de la atata plans,in ciuda sfaturilor date de cunostinte care mi-au zis ca trebuie sa fiu puternic si sa ma comport ca un barbat nu ca o femeie,in astfel de sitiatii...
Trebuie sa fiu un stalp pentru parintii mei pe care sa se sprijine cand lacrimile le seaca,insa eu nu eram de cat un copil mic care plangea..Toata greutatea cazuse pe umerii tatei care in aceste saptamanii albise in cap cat in 5 ani.. Mama era daramata..Si-a petrecut fiecare noapte langa patul Rebekai strangand-o de mana si rugandu-se ca tot ce traim sa fie un cosmar urat.
M-am departat de tot si de toate,intrasem intr-un univers plin de amintiri in care soarele ce stralucea ziua ers rasul zgomotos al Rebekai care imi lipsea si pe care pana acum nu am stiut sa ii apreciez muzicalitatea.
Niall si Josh au fost zilnic prezenti la capataiul Rebekai marturisindu-si dragostea fata de ea,si inaltand la cer rugo fierbinti pentru micuta noastra.. In tot acest timp,chiar daca erau si ei vadit tristi, Liam,Zayn si Lou ne-au incurajat spunandu-ne ca va fi bine si ca mica noastra raza de lumima nu poate sa se stinga asa devreme..
Ma simteam vinovat de tot ce se intampla in jurul meu...Regretam amarnic toate acele cuvinte rautacioase adresate Rebekai..Chiar i-am zis intr-o zi Arianei ca mi-as fi dorit ca eu sa fiu in locul ei acum..Nu ea,surioara mea.. Cand m-a auzit a zis ca am luat-o razna si ca a primit ce a meritat..Ca duce in spate pacatele pecetluite,si acestr vorbe m-au facut sa ma simt si m-ai prost..Singurele ei pacate erau cauzate datorita certurilor noastre...
Eram palid,nu mai mancam nimic de cateva zile..Simteam cum inima ma apasa,provocandu-mi o durere insuportabila pe care doar eu o puteam simtii...
-Hei..A zis Alison asezandu-se pe treapta langa mine..Esti bine?..
-Sti..Nu credeam ca o sa doara asa de tare...
-Te inteleg...Si eu simt acelasi lucru..A zis ea stergandu-si lacrimile.
-Nu stiu de ce...Dar simt ca am pierdut-o.. Ai vazut ce a zis doctorul ieri ca sunt 80% sanse sa moara...
-Trebuie sa sperii Harry...O sa fie bine..A spus Alison plangand primzandu-mi mana intra ei.
-Si...Daca nu mai am speranta...Adica au trecut doua saptamanii de cand este in coma..De cand ma rog si sper o minune...Am zis eu uitandu-ma in ochisorii ei umezi..
-Se va trezii..Rebekah este o luptatoare..A adaugat Ali printre suspine.
-Sper...Fiindca eu am un sentiment rau ca nu va fi asa..Am zis eu incepand sa plang din nou.
-Harry...O sa fie bine..A zis ea asezandu-si capul pe umarul meu,vazand cum o lacrima se prelinge pe tricoul meu..
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pff..Uita-ti nextul... :((
Intrebare,doar eu am plans?
Oricum va astept pareriile si comentariile in legatura cu acest capitol,si daca si pe voi v-a emotionat putin,o steluta..
Ne vedem vinerea viitoare dragiilor...