The Brothers Styles -Finalizat-

Capitolul 13- Surioara,deschide ochii te rog...

Harry's pov.

Stateam razamat de masa cu punch,in asteptarea Iubitei mele care de 10 minute statea la baie. Ma uitam la ceilalti cum dansau,cand i-am simtit manuta ei firava atingando pe a mea.

-De ce ai stat asa de mult? Am intrebat -o eu pe iubita mea.

-Mi-am retusat machiajul..A zis ea dandu-mi un mic pupic pe obraz.

-Harry?...Am auzit dintr-o data vocea lui Ali tremuranda.

-Alison,ce s-a intamplat? Am intrebat-o eu pe Alison care avea fata alba ca varul.

-M-a sunat Roby adineaori....Rebekah....A fost calcata de o masina...si...este in fata liceului inconstienta.. a zis balbaindu-se.

Nici nu am mai stat sa ascult daca mai are ceva de zis si am luat-o direct la fuga spre iesirea din liceu,in speranta ca surioara mea este bine..Si ca tot ce mi-a zis Ali este doar o gluma proasta.. Am iesit rapid din giganta cladire,si in momentul in care l-am vazut pe Roby im mijlocul soselei,stand cu Bekah in brate,in jurul lor fiind o imensa balta de sange am simtit cum mi se taie respiratia...

Nu putea fi adevarat...Trebuie sa ma trezesc din acest cosmar..

-Rebekah?!? Am zis eu de indata ce am ajuns langa corpul care parea neinsufletit al Rebekai..

Simteam cum lacrimile incep sa imi atinga obrajii,in momentul in care am vazut scurgandu-se din parul blond al Rebekai un lichid rosu care imi dadea fiori...

-Surioara,deschide ochii te rog..Am zis eu luand-o in brate,inainte sa aud  zgomotul provocat de o ambulanta care a oprit in fata noastra.

-Dumnezeule..Trebuie sa o ducem repede la spital! Grabiti-va ! I-am auzit vocea unui medic din ambulanta,care impreuna cu echipajul ,au urcat-o pe o targa imediat dupa ce i-a bandajat capul pentru a nu mai pierde atat de mult sange..

-Este prezenta vreo rude de a ei aici? Ne-a intrebat o asistenta pe mine si pe Roby.

-Eu...sunt fratele ei..Am zis eu stergandu-mi lacrimile cu maneca camasii.

-Sunati-va parintii si pana ajung ei la spital,urca tu in ambulanta cu ea..A zis asistenta conducandu-ma spre dubita.

De cum am urcat in ambulanta,am inceput sa o privesc pe Rebekah care acum avea o masca de oxigen pe fata...

Simteam cum imi bubuie capul si cum imi tremura toata carnea de pe mine.. De ce trebuia sa se intample asa ceva?!

-Ca..Cat..de grav este?,Am intrebat eu intr-un final cand am reusit sa leg o propozitie.

-A intrat in coma...Trebuie sa ajungem urgent la spital pana sa nu mai piarda prea mult sange...Fiindca daca se va intampla asta..Din pacate va murii pe loc..Ai face bine sa te rogi baiete,fiindca are nevoie de o minune... A zis o asistenta de vreo 50 de ani,uitandu-se cu blandete la mine.

-Nu se poate intampla asa ceva,doamna! Are 19 ani,nu poate murii! Nu ma intereseaza ce si cum faceti,doar salvati-o.. Am zis eu printre lacrimi.

-Este greu,stiu...Incearca sa te linistesti te rog,ca sa nu iti faci si tie rau..Mi-a spus ea.

L-am sunat pe tata,pentru a-i spune ce s-a intamplat cu Rebekah,de indata ce am ajuns la spital..Aveam pe telefon 100 de apeluri nepreluate de la baieti si Ali dar nu eram in stare sa le raspund..Trebuia sa fiu alaturi de Bekah, care acum se odihnea pe un pat de spital,leagata la mai multe aparate..

M-am asezat pe scaunul de langa patul ei,cand m-a lovit din plin un sentiment de vinovatie pentru comportamentul meu fata de ea din ultimele zile.. Am fost un dobitoc..Inainte cu cateva minute de accident eu m-am certat zdravan cu Rebekah,iar acum..Stau langa ea plangand...Stau langa surioara mea mica si frumoasa.