The Brothers Styles -Finalizat-

Capitolul 13- Surioara,deschide ochii te rog...

-Cum se simte? M-a intrebat Alison care tocmai ce intrase in camera impreuna cu baietii.

-Este in coma...Am adaugat eu prinzandu-i mana alba a surorii mele.

-Nu se poate..A zis Ali incepand sa planga impreuna cu Josh si Niall care s-au apropiat de trupul Rebekai.

-Eu...Imi este frica...Am recunoscut eu balbaindu-ma imbratisand-o pe Alison.

-Si mie Harry..Dar..O sa isi revina...A spus Ali plangand strangandu-ma cu putere in brate.

-C..ce s-a intamplat? a intervenit Josh stergandu-si lacrimile in timp ce a prins-o de mana.

-A sunat-o cineva,spunanandu-i ca Harry a patit ceva,iar apoi cand a iesit in strada o masina a calcat-o in viteza aruncad-o in aer..A zis Roby printre suspine..

-Deci sa inteleg ca chestia asta a fost premeditata ci nu un accident? A adaugat Louis serios..

-Baieti,va rog..Nu aici si nu acum..Situatia Rebekai se poate inrautatii in orice clipa,chiar nu vreau sa aud nimic din banuielile voastre acum.Am zis eu serios privindu-mi surioara mea ce firava.

-Va rog sa ma scuzati,insa va rog ss eliberati salonul..Doar rudele au voie sa ramana..A zis o asistenta,intrand in salon impreuna cu mama si tata.

-Dar suntem prietenii ei...A intervenit Claire stergandu-si lacrimile.

-Stiu,si imi pare rau dar acestea sunt legiile...A adaugat Asistenta facandu-le semn prieteniilor mei sa plece.

-Mama,tata...Am zis eu de indata ce parintii mei s-au apropiat de pat.

-Fetita mea! A spus mama plangand in hohote,sarutandu-i crestetul capului.

-Rebekah...este in coma....Am zis eu catre parintii mei,cu o voce joasa in timp ce mama lesinase in bratele mele..

~Doua saptamani mai tarziu~

***

"-Harry,da-mi  papusica! Este doar a mea!

-Poftim surioara..Am zis eu inmanandu-i pretioasa jucarie"

"-Harry,imi este frica,nu ma pune sa o fac te rog...

-Haide Bek..Este foarte usor sa inoti,doar intra in apa.

-Dar sper sa nu ma scapi Harry...

-Nu as putea sa fac una ca asta.."

"-Si cand o sa ni-l prezinti si noua pe acest baiat de care esti indragostita?

-Harry,cand o sa zboare porcii!"

"-Esti un idiot! Mi-ai consumat toata spuma de par!

-Internauto,tu ai spalat catelul cu samponul meu!

-Ce sa iti fac daca aveti aceasi podoaba capilara?,a zis Rebekah chicotind."

"-Nu poti sa iesi cu Nick! Este cel mai mare tampit din lume!

-Il iubesc Harold! Si nu imi pasa ce zici tu despre el!"

"-Iaac!,Nu pot sa cred ca am intrat in corpul tau! Este atat de iuuu!

-Si eu ce sa mai zic,avand in vedere ca corpul tau transpira ca un porc?!"

"-Serios Harry,porti boxeri cu ursuleti?

-Pune-i la loc Maimuto inainte sa ramai fara podoaba capilara!

-Nu incerca sa ma ameninti fiindca te pot lasa foarte usor fara mostenitori"

"-Harry..Eu..Imi pare rau ca ti-am distrus masina...

-Este okay.. Da-o naibii de masina decat sa fi patit noi ceva.."

"-Harry eu..Imi pare rau,ai avut dreptate cu tot..Sunt cea mai mare idioata si nu meriti sa ai o sora ca mine..

-Nu,Rebekah..Mie imi pare rau...Esti cea mai buna sora din lume,iar eu sunt un asa mare idiot ca nu am observat pana acum asta.."

"-Si..Roby ha? Trebuie sa aflu niste picanterii,ceva?

-Mama,Harry vrea sa afle mai multe despre condimente!"

"-Harry...Te-am inscris in acel concurs..Esti talentat si ai o voce minunata..Trebuie sa intrii in trupa aia."

"-Am intrat !!!

- Harry,felicitari! Fratele meu va devenii faimos!"

"-Mi-a fost atat de dor de tine surioara..

-Si mie de tine pudelule"

Stateam pe pragul usii,privind stelele aducandu-mi aminte de mai multe momente frumoase si amuzante dintre mine si Rebekah..

Trecusera deja doua saptamani de cand era in coma,iar speranta ca isi va revenii era din ce in ce mai mica.. Pot numara pe degete noptiile dormite in aceste zile amare,in rest toate celelalte le-am petrecut la spital jelind si rugandu-ma pentru o minune.. Aveam ochii rosii de la atata plans,in ciuda  sfaturilor date de cunostinte care mi-au zis ca trebuie sa fiu puternic si sa ma comport ca un barbat nu ca o femeie,in astfel de sitiatii...

Trebuie sa fiu un stalp pentru parintii mei pe care sa se sprijine cand lacrimile le seaca,insa eu nu eram de cat un copil mic care plangea..Toata greutatea cazuse pe umerii tatei care in aceste saptamanii albise in cap cat in 5 ani.. Mama era daramata..Si-a petrecut fiecare noapte langa patul Rebekai strangand-o de mana si rugandu-se ca tot ce traim sa fie un cosmar urat.

M-am departat de tot si de toate,intrasem intr-un univers plin de amintiri in care soarele ce stralucea ziua ers rasul zgomotos al Rebekai care imi lipsea si pe care pana acum nu am stiut sa ii apreciez muzicalitatea.

Niall si Josh au fost zilnic prezenti la capataiul Rebekai marturisindu-si dragostea fata de ea,si inaltand la cer rugo fierbinti pentru micuta noastra.. In tot acest timp,chiar daca erau si ei vadit tristi, Liam,Zayn si Lou ne-au incurajat spunandu-ne ca va fi bine si ca mica noastra raza de lumima nu poate sa se stinga asa devreme..

Ma simteam vinovat de tot ce se intampla in jurul meu...Regretam amarnic toate acele cuvinte rautacioase adresate Rebekai..Chiar i-am zis intr-o zi Arianei ca mi-as  fi dorit ca eu sa fiu in locul ei acum..Nu ea,surioara mea..  Cand m-a auzit a zis ca am luat-o razna si ca  a primit ce a meritat..Ca duce in spate pacatele pecetluite,si acestr vorbe m-au facut sa ma simt si m-ai prost..Singurele ei pacate erau cauzate datorita certurilor noastre...

Eram palid,nu mai mancam nimic de cateva zile..Simteam cum inima ma apasa,provocandu-mi o durere insuportabila pe care doar eu o puteam simtii...

-Hei..A zis Alison asezandu-se pe treapta langa mine..Esti bine?..

-Sti..Nu credeam ca o sa doara asa de tare...

-Te inteleg...Si eu simt acelasi lucru..A zis ea stergandu-si lacrimile.

-Nu stiu de ce...Dar simt ca am pierdut-o.. Ai vazut ce a zis doctorul ieri ca sunt 80% sanse sa moara...

-Trebuie sa sperii Harry...O sa fie bine..A spus Alison plangand primzandu-mi mana intra ei.

-Si...Daca nu mai am speranta...Adica au trecut doua saptamanii de cand este in coma..De cand ma rog si sper o minune...Am zis eu uitandu-ma in ochisorii ei umezi..

-Se va trezii..Rebekah este o luptatoare..A adaugat Ali printre suspine.

-Sper...Fiindca eu am un sentiment rau ca nu va fi asa..Am zis eu incepand sa plang din nou.

-Harry...O sa fie bine..A zis ea asezandu-si capul pe umarul meu,vazand cum o lacrima se prelinge pe tricoul meu..

------------------------------------------------------------------------------------------------------
Pff..Uita-ti nextul... :((

Intrebare,doar eu am plans?
Oricum va astept pareriile si comentariile in legatura cu acest capitol,si daca si pe voi v-a emotionat putin,o steluta..

Ne vedem vinerea viitoare dragiilor...