NOPȚI

Capitolul 19

       Strânsoarea din jurul șoldurilor e destul de serioasă și contrar aparențelor îmi produce mai multă plăcere. Îmi indică astfel mișcările care ne aduc pe culmi și după cum respiră asta va fi în curând. Scot mici gemete, deși îmi impun să fim cât mai silențioși pentru a nu ne trezi micuța sau mai rău, să fim auziți de cei din camera de deasupra.

      – Așa iubito, nu te opri!șoptește și îi ascult îndemnul, satisfăcându-i dorința. 

       Ușa se izbește și țip ușor. Speriată întorc capul spre ușă și o zăresc pe Nicoleta, holbându-se șocată la noi.

       – Ăăă...scuze, eu ...ăăă...la naiba, am greșit camera! bâiguie încurcată în prag.

       Mă lungesc pe pieptul lui, rușinată și aud ușa închizându-se la loc. Sunt în stare de șoc. Ne-a văzut făcând sex? Nu pot să realizez că a dat buzna peste noi și mă las într-o parte, lângă el și fixez tavanul. Încerc să-mi revin din senzațiile contradictorii pe care le simt în această clipă, jena că ne-a surprins în această ipostază mult prea intimă pentru ochii altcuiva și nervi că a îndrăznit să facă asta.

       – Unde fugi? mă trage înapoi, deasupra lui sau cel puțin încearcă.

       – Vai, ce rușine! Nu-mi vine să cred! îmi acopăr fața cu mâinile.

       – Ce s-a întâmplat, Anca? Doar nu ți-e rușine, când ea ar trebui să se simtă prost! Ața se intră în camera altcuiva?

       – Știu, dar tot mă simt aiurea! Ah, e vina ta! M-ai trezit cu noaptea-n cap, să facem duș înaintea tuturor, iar eu chiar am crezut că...

       – Și nu ți-a plăcut? se ridică într-un cot cu un zâmbet îngâmfat în colțul gurii.

       – Serios? Chiar ți se pare amuzantă această situație? Aia tocmai ne-a văzut în acțiune și tu râzi?

       – Și ce-ai vrea să fac? Dă-o naiba! Altă dată să fie mai atentă, să își aducă aminte din timp că nu mai este camera ei.

      – La cum o știu nu m-ar mira s-o fi făcut dinadins, bombăn și mă aștept să-i țină partea.

       – Dacă a fost așa, altă dată să învețe să bată la ușă! Hai, vino! face o nouă încercare să ajung acolo unde vrea.

       Cum n-are sorți de izbândă, schimbă tactica și se ocupă de gâtul meu.

      – Mi-a pierit cheful! mă țin tare pe poziție, însă n-are niciun rost. E decis să obțină ce își dorește, ca de obicei. 

       Coboară cu mici sărutări, ocolind cu ingeniozitate zona sânilor de teama unor noi incidente, de care a mai avut parte și la cât de nesimțit este uneori, s-a amuzat copios pe seama acestui lucru. 

       – Sorin! mă acopăr cu mâinile, împiedicându-l să înainteze.

       – Știi că-ți place! Hai, nu lăsa o amețită să ne strice ziua! mi le dă la o parte, învârtindu-și limba în jurul buricului, aducându-mi înapoi fiorii plăcerii.

Chiar și după o oră, de când am dat cu ochii de brunetă, nu scap de acea îmbujorare. E mai tăcută ca oricând și am ascultat sfatul lui, evitând orice contact la rândul nostru. Cu siguranță nu i-a picat bine să ne vadă așa, dar poate a fost mai bine. Poate așa va realiza odată pentru totdeauna că Sorin nu e liber, deși asta nu l-ar fi împiedicat până acum, dacă într-adevăr o vroia. E irascibilă și spre sfârșitul micului dejun îi cășună să-i intervieveze pe toți referitor la programul lor. Motivul e unul stupid, de adolescentă râzgâiată și o scoate din sărite și pe cumnată-sa.