Aroma mă ademenește și adulmec, plecând în căutarea plăcerii mele de dimineață. Nu e în bucătărie, ci pe balcon așezată pe măsuța din fața bărbatului care trage adânc dintr-o țigară. La ce oră s-a trezit de a avut timp să facă duș, să se îmbrace și să pregătească cafeaua? Nu știam că se pricepe să folosească și altceva din bucătărie în afară de frigider! Doar o privire pe furiș și e suficientă pentru a vedea ce ferchezuit este în comparație cu pijamalele și părul meu vâlvoi. Îmi bag mâinile prin el, fac o coadă, o înnod și-i întâlnesc ochii aceia frumoși de un căprui închis, înconjurați de gene dese și negre. A așteptat în tot acest timp să folosesc măcar minimul din bunele maniere pe care le posed, dar am fost prea preocupată să ajung la ceașca care m-a chemat cu mirosul ei îmbietor.
– Bună dimineața! spune până la urmă el și mă jenez de comportamentul meu.
– Credeam că ai plecat, încerc să depășesc momentul și să-mi satisfac curiozitatea pe care mi-a stârnit-o atât de devreme.
E a doua oară în care alege să-și înceapă ziua alături de mine, deși suntem certați și nu ne-am vorbit de ieri, de când am plecat de la sat.
– Încă nu. Am primit reclamații că sunt prea grăbit dimineața și m-am gândit să iau măsurile potrivite!
Las ceașca jos și întorc capul spre el, simțind clar aluzia, dar îmi suflă tot fumul de la țigară în față, deși sunt sigură că a observat că nu sunt o fană a acestui viciu. Am crezut că am terminat discuția ieri, dar se pare că nu asta e și părerea sa. Schițez un surâs și mă întorc la cafeaua mea, fără să-i mai dau prilejul de a mă șicana cu ceva. Totuși, azi nu poate să-și vadă de-ale lui și vrea neapărat să mă tulbure. Se încalță, dar nu pleacă imediat și întreabă suficient de tare pentru a-l auzi din bucătărie.
– Ce program ai azi?
– Ăăă...nu știu, nu m-am gândit încă! bâigui încurcată, întrebându-mă de când e interesat de cum îmi petrec timpul. Până acum nici nu mă observa!
– N-ai cursuri?
De această dată opresc apa de la chiuvetă și ies pe hol, oprindu-mă în fața lui. Nu-i înțeleg această grijă și sper să aflu scopul, privindu-i chipul în timp ce-mi vorbește. Poate reușesc să înțeleg ceva, mai departe de cuvinte. Ieri m-a forțat să mă întorc aici, iar azi mă ia la întrebări, deci ce se întâmplă?
– Am, dar nu știu dacă voi merge.
– De ce? insistă, așteptând calm răspunsul.
– Sunt ultimele cursuri, înainte de sesiune și mi le poate trimite o colegă.
Nu-mi vine să cred că mă justific în fața sa, de parcă aș fi un copil care-și prezintă carnetul de note părinților săi.
– Dar n-ar fi mai bine să fii prezentă chiar tu? Ai mai învăța câte ceva și poate ți-ar prinde mai ușor la examen.
Mă uluiește această preocupare neașteptată și nu rezist să-i spun asta.
– Dragă, nu vreau să fiu iar răspunzător și pentru această renunțare! Vrei să mă acuze iar maică-ta că ți-am distrus viitorul?
Ah, asta era! Avea chef să mă provoace și nu știa cum!
– Stai liniștit! Nu ești vinovat de nimic, dragă, doar ești un bărbat responsabil, nu? răspund în același ton cu înțepăturile sale, aducându-i aminte și de maică-sa.
CITEȘTI
NOPȚI
Romance,,Uneori ne întâlnim destinul chiar pe drumul pe care am luat-o ca să ne ferim de el..." La Fontaine
