NOPȚI

Capitolul 2

       Leg cordonul halatului de baie, alb și scurt, îmi prind părul cu prosopul într-un turban, deschid fereastra aburită și ies. Ce coincidență stranie! Să ne întâlnim, făcând același lucru în același timp! Deschide ușa de la sufragerie și rămâne în ea, când mă zărește în partea opusă a holului. Față în față, cu o distanță de câțiva pași între noi, mă măsoară și în curând îi recunosc privirea, ca fiind exact ca aceea din momentele de intimitate pe care le-am avut. I se plimbă lent pe trupul meu și i-o susțin, deși simt cum sângele urcă și-mi colorează ușor obrajii. Mă evită de două zile, de când am sosit în apartamentul său, însă acum are alte gânduri și-mi dau seama prin felul în care parcurge distanța dintre noi. Mă seduce și-i doresc sărutul înainte de a-l primi. Nu mă lasă să devin nerăbdătoare și realizez că memoria nu-mi joacă feste. E la fel cum îmi amintesc, mai ales că l-am derulat în minte de mii de ori în momentele de singurătate cumplită din camera mea. Deseori se întâmpla, după ce simțeam fluturașii din pântec. Gândul îmi fugea la cel care era la fel de responsabil de ei, ca și mine.

       Mă agăț de el fără jenă sau vreo reținere, cu tot dorul pe care i l-am dus și-l las să mă iubească. Micuța doarme în pătuțul său, nederanjată de sunetele înfundate pe care nu mi le pot opri. Dorința preia controlul și ies în întâmpinarea fiecărui gest, mângâiere, sărut sau pătrundere. Nu l-am putut uita, iar acest lucru îmi este dovedit din nou. N-am fost atinsă în acest fel înainte de el, dar nici după. Oricum, pe lângă faptul că n-am fost interesată, nici cei din jur nu mă puteau observa. Cine ar agăța o tipă a cărui abdomen se umflă pe zi ce trece?

       Rămân în pat cu un zâmbet satisfăcut și aștept să iasă din baie. Îmi netezesc părul și încerc să-mi calmez mâinile, pe care de emoție nu știu unde și cum să le țin. Aud ușa și respirația mi se oprește, dar pașii se îndepărtează și nu-mi place deloc atunci când a doua ușă se închide. Mă grăbesc la baie, sperând să-l găsesc în pat la întoarcere. Însă degeaba. Patul e gol și mă zvârcolesc în el mult timp. Poate s-a dus să fumeze sau să se uite la televizor! îi găsesc tot felul de scuze până adorm. Pe la ora cinci micuța începe să se foiască, înfometată. O schimb și o pun la sân, privind obsesiv locul gol de lângă mine. De ce n-a rămas? Oare doar pentru mine a fost grozav? Scrutez întunericul de pe hol și mă întreb ce-a însemnat pentru el.

       Ațipesc într-un final, plină de remușcări și mă trezesc când simt mișcarea din cameră, însă rămân tăcută. Lasă ceva pe noptieră și iese repede din încăpere. Curiozitatea mă ridică din pat și observ două bancnote de o sută de lei. Pentru ce? Vrea să cumpăr ceva?

       Aud dușul și mă grăbesc spre bucătărie. Cu siguranță m-a observat și a simțit mirosul cafelei, dar nu intră. Sunt nevoită să ies, să-mi calc pe mândrie și să-l abordez.

       – Vrei o cafea?

       – Nu, mă grăbesc! îmi răspunde privindu-și încălțămintea.

       – Pentru ce sunt banii? insist, sperând să sparg gheața dintre noi și să avem o conversație normală, ca doi oameni maturi.

Se oprește și își îndreaptă spatele, privindu-mă pentru prima dată pe ziua de azi.

       – Știi prea bine! Doar nu e prima dată când ești plătită, nu?

       – Ce?

La ce se referă? La sexul de aseară?

       – E prea puțin? Sincer nu am fost nevoit să plătesc până acum și nu prea sunt la curent cu tarifele.

       Am înțeles bine? Susține că sunt o prostituată? Simt cum picioarele se înmoaie și găsesc sprijin în pragul ușii de la bucătărie. Mă cuprind cu brațele, mai jignită ca oricând. Oare acesta e scopul său? Să mă dărâme, ca răzbunare pentru c-a fost părăsit de iubita sa? Glasul mi se frânge și nu mai am putere să scot vreun sunet. Banii îmi cad la picioare și fac eforturi disperate să nu pufnesc în plâns în fața sa, umilindu-mă mai mult. Își ia servieta și iese pe ușă, înainte de a mă prăbuși. De ce m-a adus în casa lui, dacă mă consideră o ușuratică? Ce l-a făcut să aibă părerea asta despre mine? Răspunsul probabil stă în comportamentul pe care nici eu nu-l înțeleg de ce se schimbă în preajma sa. Îmi plâng de milă până fetița începe să scâncească. Ca de fiecare dată, mă face să mă ridic, să-mi șterg lacrimile și să merg mai departe.