NOPȚI

Capitolul 6

       Ceva mă trezește și încerc să deschid ochii, însă nu reușesc. Am avut o noapte obositoare, micuța foindu-se mai mult ca de obicei. Înainte de a o avea pe ea, dormeam profund, lipsită de griji ore întregi fără a fi deranjată de vreun zgomot din jur. Dacă mi-ar fi spus cineva că mă voi schimba datorită nașterii și că orice foșnet al bebelușului îl voi auzi și din cel mai adânc somn, nu l-aș fi crezut. Legătura afectivă dintre noi a apărut din timpul sarcinii și  când mi-au pus-o în brațe, am simțit o dragoste neasemuită. De multe ori, mai ales în ultima lună, pe timpul zilei mă simt obosită și lipsită de vlagă, asta datorită somnului de noapte întrerupt o dată sau poate de două ori.

       Reușesc cu greu să deschid un ochi și observ că abia apar primele ochiuri de lumină. Acel ceva care mi-a deranjat somnul sunt de fapt sărutările pe care le simt pe gât și mâna care-mi cuprinde un sân. Amintirile triste despre evenimentele  petrecute doar cu câteva ore în urmă revin și rămân cu spatele la el, retrăgându-mă, mârâind nemulțumită de această abordare a sa. Nu înțeleg ce are de gând! Vrea să facem sex, la prima oră a dimineții, dând uitării ziua de ieri? Crede că poți trece atât de repede peste supărare și jignire? Bănuiam că această vizită n-o să fie de bun augur, dar cel mai mult m-a deranjat comportamentul său. Nici după ce au plecat ai noștri n-a încercat să discute cu mine. S-a purtat  de parcă ar fi fost singur în casă și acum crede că am uitat?

       Nu se lasă intimidat de refuz și îmi imită mișcarea, mulându-se de spatele meu. După cum îmi îndepărtează breteaua maieului, înlocuind-o cu buzele sale, este deja încins și pus pe fapte mari.

       – Lasă-mă! mormăi, dar continuă netulburat, mâna coborând spre chiloți, în locul cel mai intim pe care-l cunoaște atât de bine, încât simt cum mă înmoi și orice ripostă încetează încet-încet. Nu-i pot rezista! Îmi cunoaște trupul mai bine ca oricine și profită de asta, bucurându-se de el de oricâte ori are chef.

       – Îmi faci o cafea, te rog?

       După ce mă cert în baie, pentru a nu știu câta oară, că i-am arătat iar cât de slabă sunt, mă uluiește cu rugămintea sa. Cererea o execut, de parcă ar fi fost o comandă și așez cele două ceșcuțe pe masa din bucătărie.

       – Hai pe balcon! Vreau să fumez.

       Ia ceștile, iar eu n-am altceva de făcut decât să-l urmez, întrebându-mă ce s-a întâmplat cu el în această dimineață. Aș vrea să aud niște scuze sau explicații și le aștept cu inima bătând cu putere. Dar acestea nu vin și stăm în aceeași liniște stânjenitoare. Cunoscându-l în compania prietenilor știu că de fel nu e un tip introvertit, cum începusem să cred, ci pur și simplu refuză să-mi vorbească.

        – Ai putea să mă însoțești la cumpărături, într-una din zilele acestea? Frigiderul este gol și mi-e greu să le car singură.

      – Când ai vrea?

       – Păi, oricând poți tu!

       – Voi încerca să vin mai devreme azi.

       Mă privește mai mult ca în alte dăți și mă prefac că nu-l observ cu coada ochiului, făcând asta. Termină țigara, se ridică și pleacă, dar în pragul ușii se întoarce brusc, cât pe-aci să scap ceștile din mână. Dă să treacă pe lângă, dar facem aceeași mișcare spontană, ajungând iar în fața celuilalt. Repetăm și mă pufnește râsul. Îi fac loc, lipindu-mă de zid, dar nu mai este interesat să ajungă la țigările de pe măsuță. Încă râd când îmi cuprinde fața între palmele sale, privindu-mă atât de profund de-o simt până în măduva spinării. Când se apleacă spre buzele mele deja îl aștept, tremurând de dorința de a le simți iar și iar gustul. E ca un înfometat și se oprește doar când rămânem fără respirație. Dacă n-aș fi avut mâinile ocupate, nu l-aș fi lăsat să se îndepărteze sau poate că da, pentru că șocul e imens. E prima dată când mă sărută ziua și simt că plutesc. Nu vreau să plece și prelungesc cât pot de mult momentele cu el, găsind un motiv pentru a-l însoți până la mașină. Dar sunt adusă la realitate la fel de brusc cum începusem să visez cu ochii deschiși.