NOPȚI

Capitolul 15

       Mi-am lăsat fața mângâiată de razele soarelui câteva minute bune, prin minte derulându-se amintiri din conversația noastră, până să prind curaj să deschid ochii, să-l confrunt pe bărbatul care s-a reîntors  abia atunci când a fost sigur că dorm. Locul în care a dormit era gol și am regretat că nu l-am auzit înainte de a părăsi camera. Trebuiau stabilite niște reguli, cum ar fi să încetăm orice ceartă în prezența bătrânilor, însă faptul că a ieșit înainte mă irita. Fetița m-a simțit și n-am putut să plec în căutarea lui, ci să-i acord toată atenția ei. După minute bune am terminat, dar n-am mai găsit pe nimeni în casă, ci  în curte, ocupându-se fiecare de zona sa. Am verificat chiar și la poartă, unde am constatat că mașina nu mai era în locul unde o parcase. Plecase. Pentru a nu știu câta oară m-a lăsat singură, fugind în fața noilor probleme apărute. Am luat micul dejun cu bunicii săi, suportând în tăcere faptul că îmi evitau privirea. Nici nu a fost nevoie să-mi spună care este motivul. Am știut că ne-au auzit urlând, reproșându-ne diverse lucruri, în urmă cu puțin timp. Am trecut pe la ai mei și mi-am strâns restul de bagaje, zâmbind forțat, pentru a nu le da alte motive de îngrijorare. N-am avut chef să mă îndrept spre casă, decât spre seară. Până atunci am petrecut timpul la sediu, muncind pe brânci, alungându-mi orice distragere și gând care mă îndurera, mai mult decât era deja în sufletul meu. Bebelușul  a fost cel mai fericit, plimbat și alintat de verișoară-mea, găsind în asta un motiv de a se fâțâi prin fața lui Doru. De câteva ori l-a și abordat, apelând  să o ajute cu câteva lucruri banale. 

         Cu cât mă apropiam de apartament, cu atât mă simțeam mai agitată. Știam că va trebui să-i fac față  în orice situație, furie sau ignoranță, doar începusem să mă obișnuiesc cu ambele. Eram supărată și nu puteam ascunde nici dezamăgirea faptului că folosea fuga ca o cale de scăpare, deși este un om inteligent și ar putea să înfrunte totul cu mai multă maturitate. Acuzațiile sale mă dureau, ajunsese la un alt nivel, nu mai erau doar spre mine, ci era inclusă ființa care mi-a dat viață. Dar cel mai insuportabil lucru era încrederea pe care i-o acorda fostei sale iubite și nu mă ducea gândul la altceva, decât că încă o iubește. Aceleași temeri le am și acum și nu știu dacă vor dispărea vreodată.  L-am așteptat și începuse să mă preocupe ideea că s-ar fi îndreptat spre sat, în loc să vină acasă, mai ales că nu primisem niciun mesaj. Când am auzit cheia m-am oprit pe mijlocul holului, urmărindu-l cum intră cu capul în jos, fără a fi  greu de sesizat cât de obosit și indispus era. A ridicat privirea și a rămas uimit cum îl așteptam, în tăcere, cuprinsă de frământări interioare pe care încercam cu disperare să le țin ascunse de privirea lui. Clipe întregi, tăcuți, legați doar de contactul vizual n-am îndrăznit să facem vreo mișcare. Mă uitam la el și în locul mâhnirii se ivea iubirea pe care i-o port. Mă gândeam doar la dorul pe care i-l dusesem. A lăsat servieta pe cuier și a venit spre mine, iar eu nu-mi puteam mișca picioarele, înțepeniseră în așteptarea sa.

       – Ai venit! Am crezut că..., și-a unit fruntea de a mea și mă luptam deja cu respirația neregulată.

       – Nu-mi place să ne certăm! s-a aplecat și i-am simțit buzele căutându-le pe ale mele.

      – Nici mie! 

       Vorbele mele au avut efectul unei permisiuni. M-am lăsat ridicată și purtată în sufragerie, unde disperarea și dorul au preluat controlul. M-am lăsat condusă de senzațiile trezite la viață de mângâierile și sărutările lui pasionale. Știam că acest mod de împăcare nu era de ajuns pentru a ne rezolva problemele și am încercat să reiau discuția, însă, încă de la primele cuvinte m-a refuzat. Mi-a spus doar că dorește ca acest episod să fie încheiat și m-am văzut nevoită să-i accept dorința. 

       De atunci ne-am întors la rutina noastră, ca și cum nimic nu ne-a tulburat echilibrul. Totul decurge normal și plăcut, exact după bunul meu plac, trăind cu intensitate timpul petrecut împreună, cele doisprezece ore, începând de cu seară până la  opt dimineața. Continuă cu surprizele, deși uneori nu-i prea ies și cel uimit e chiar el. Astfel, vineri după orele prânzului s-a întors acasă, dar a găsit-o pe Violeta. Din spusele ei, pe care le-am ascultat ulterior la telefon, a fost mult mai deschis și dispus la dialog. Ahtiat după informații noi despre mine și cunoscuții mei, a încercat s-o descoase prin tot felul de întrebări. Prietena mea l-a dezamăgit profund, nevrând să-i facă pe plac, ba chiar îndemnându-l să afle ce dorește direct de la sursă, adică de la mine.  Dacă cu asta nu i-a ieșit, la întoarcerea acasă, m-a șocat. Violeta era de negăsit, în mijlocul sufrageriei micuța gângurea și își sugea pumnișorii în balansoar, iar în fața ei, taică-su citea dintr-o carte. M-am holbat la el, dar comportamentul său era normal, de parcă ar fi fost un fapt obișnuit  de a-și supraveghea copilul. Abia pe seară am aflat de la Violeta de sugestia pe care i-a făcut-o, ea percepând-o mai mult ca o impunere, să plece.