NOPȚI

Capitolul 8

 Cheia se învârte în ușă și se aude clar cum se descuie, dar din nu știu ce motiv nu reușește să o deschidă. Repetă mișcarea spre dreapta, apoi spre stânga de vreo două ori. S-a blocat? Mă ridic în șezut, cu gândul de a vedea ce se întâmplă, dar îl aud cum intră și un zgomot ascuțit de la ceva căzut, tulbură liniștea nopții.

­– Băga-mi-aș!

Or fi restul de cumpărături? Apăs pe telefonul de pe noptieră și observ ora târzie. La ora asta se vine? M-am frământat ore întregi fără prea mult succes, ațipind într-un final. Se aude cum bâjbâie pe acolo și înjură printre dinți, probabil având grijă să nu mă deranjeze, însă ușa dormitorului este larg deschisă încă de la plecarea sa.

– Futu-i întrerupătorul mă-sii!

Mă las pe spate, în același loc și urmăresc lumina cum se aprinde. Se îndreaptă spre baie, dar face un mic popas la dormitor, verificându-ne. Bineînțeles că n-am de gând să-i las vreo satisfacție, ca și cum l-aș fi așteptat până la ora 11,50! Nu vreau să-i zăresc mutra în momentul acesta și ar face bine să stea departe de mine! Pe naiba! Intră la toaletă și se dezbracă sau cel puțin asta-i intenția, deoarece are nevoie de sprijin și începe cu ușa, peretele, coșul de rufe al cărui capac cade. Își dă silința să fie silențios, dar nu prea îi iese.

– Morții mă-sii de capac!

La ieșire, îmi lasă impresia că a smuls și ușa din balamale, însă nu pot face nimic altceva decât să-mi folosesc simțul auditiv, pentru că apare în cameră. Se trântește în pat și începe să orbecăie în căutarea mea. Mă strâng cât pot de mult, dar nu se oprește până mă trezesc înlănțuită de brațul său, care acum mi se pare mai greu ca oricând. O cauză ar fi  bâzdâcii pe care-i simt în momentul ăsta, mai ales la gândul că și-a petrecut ultimele ore bune în compania plăcută a fostei iubite. Unde mai pui că a venit și beat! Ce crede, că dacă-s mai mică sunt proastă? Mă împing cu fundul în el și reușesc să mă răsucesc cu fața spre tavan, dar nu scap de sub brațul său.

– Doar n-ai de gând să rămâi aici? mă rățoiesc la el și n-am habar dacă mă aude, fiind nevoită să repet de două ori înainte de a-mi răspunde.

– Șhh, hai să dormim! Sunt rupt! șoptește și se apropie mai mult de mine, provocându-mi toți nervii.

– Da, ești rupt... de beat! răspund cu mult sarcasm.

– Nu sunt beat, vreau doar să dormim! abia spune ultimele cuvinte, la final auzindu-i mici sforăituri.

– Pe bune? Eu vorbesc cu tine, iar tu dormi? Și chiar vrei s-o faci aici, după ce ai fost cu altă femeie? 

Și pentru că nu răspunde, ridic piciorul cât pot de sus și lovesc destul de tare, după cum geme.

– Ce ai? sare speriat, comportându-se ca un om sculat brusc după un somn adânc de mai multe ceasuri.

Ce naiba, abia s-a culcat! Îi cer iar să plece din pat, plină de mânie.

– Asta vrei? Bine, o să plec! aprobă și iar cade într-un somn din care de această dată nu-l mai pot trezi, deși îl zgâlțâi de mai multe ori.

Ah, oare dacă îi pun perna pentru câteva secunde pe față, cum ar reacționa? Enervată mă tot foiesc și într-un final ies de sub strânsoarea sa și plec să sting lumina de pe hol, pe care nici n-a mai văzut-o. Bănuiala îmi este confirmată, pungile cu câteva alimente căzute din ele sunt lăsate în dreptul ușii. Pufăind și bodogănind, așez mezelurile și lactatele în frigider, iar pe celelalte prin dulapuri. Unde au fost? De ce a întârziat atât de mult? Lipsa explicațiilor și mai ales a cuiva limpede la minte cu care aș discuta, mă dezamăgește. Sunt conștientă că trebuie să renunț la furie, dacă vreau să apuc să dorm puțin, altfel mâine voi fi istovită din cauza celor doi storcători de energie.