NOPȚI

Capitolul 17

       – Mai spune o dată! șoptește lângă ureche, înșfăcând ușor cu dinții lobul, gest care-mi cutremură întregul corp.

        – Ce? fac pe neștiutoarea.

       Dar știu prea bine ce-și dorește. Vrea să-i rostesc iar cele două cuvinte de care nu se mai satură. Nu credeam c-o să-mi răspundă așa, de fiecare dată când vrea să le audă. E în stilul său, cu care încă mă obișnuiesc, tacit, vorbind doar prin fapte. Aceeași dorință arde și în mine, dar mă mulțumesc deocamdată cu sărutările și atingerile care-mi lasă în urmă o pasiune nebună.

      – Știi tu! 

       – N-ar fi timpul să dormim? mormăi, dar după cum se împinge în mine și îmi caută pe sub maieu sânul, știu că nu ajung la el.

       – Spune-mi! repetă rugămintea și-i cedez, răsucindu-mă în brațele sale, până vârful nasului se atinge ușor de al lui.

        – Te iubesc!

       – Aș vrea să le aud mereu, rostite de buzele acestea senzuale care nu-mi dau voie să adorm până nu le simt. Nu știu să-ți explic, dar când e vorba despre tine, am tendința de a exagera. Dacă ai știi cât de mult mă abțin să nu te sun ziua!

       – Și de ce n-o faci? Nu m-ar deranja, ba din contră, mi-ar face o mare plăcere să-ți aud vocea și pe timpul zilei.

       – Bine, atunci să nu te plângi, pentru că simt nevoia să te sun de zeci de ori! râde și-l opresc cu un mic sărut.

       – Nu am habar ce mi-ai făcut și poate nu mă crezi când îți spun, că n-am mai pățit așa ceva. Până acum n-am dat prea mare importanță cu trecutul vreunei persoane, mulțumindu-mă doar cu trăirile din prezent, dar în cazul tău nu mă pot înfrâna. Vreau totul! Trecutul, prezentul și mai ales viitorul!

       Dumnezeule, e prima dată când vorbește de viitor și inima îmi saltă de bucurie.

       – Mă ai cu totul!

       Această discuție se repetă nopți întregi, sub o formă sau alta. Următoarele zile trec rapid, cu mici schimbări în programul nostru obișnuit, cum ar fi mesajele pe care ni le trimitem sau atitudinea mamei sale. Nu mai am parte de ostilitatea sau nepăsarea ei, demonstrându-mi acest lucru prin apropierea de micuță.

       Consider că este un pas important, câștigat datorită spectacolului oferit în fața familiei sale, de care încă mă jenez. Învățatul îmi ocupă mai mult timp decât oricând, iar programul Clarei s-a schimbat, dormind mai puțin, ceea ce mă pune în dificultate. La sfatul său apelez la ajutorul celor două bunici. Ne spunem doar câteva replici, necesare pentru a ne explica nevoile Clarei. Grija pe care i-o poartă mă mulțumește și-mi câștigă respectul de fiecare dată. N-am îndrăznit să întreb despre absența celor doi de la masa de duminică, doar am răsuflat ușurată și am trăit clipele lângă bărbatul minunat de lângă mine.

       Telefonul vibrează și nu mă uimește deloc conținutul mesajului. Violeta întârzie ca de obicei și n-am ce face decât s-o aștept în continuare pe băncuța unde ne-am dat întâlnire. În ultimele zile n-am avut timp de ea și  mă simt vinovată, mai ales că nu pierde ocazia să-mi aducă critici pe această temă.  Cum micuța e liniștită, reiau verificarea prezentării ppt a lucrării de licență, scoasă la xerox special pentru acest lucru. Umbra pe care o văd deasupra mea îmi ridică privirea și dau peste ochii verzi pe care n-aș mai fi vrut să-i văd vreodată.

       – Ce faci, frumoaso?

       – Ce cauți aici?  mă uit speriată în jur. După ultimele evenimente nu mai am încredere în acest om.