NOPȚI

Capitolul 4

       Spun motivul pentru care m-am ținut după el și m-am așezat pe canapeaua din sufragerie, sperând să mă bage cumva în seamă.

       Cu o figură răvășită se învârte încolo și încoace agitat. Se oprește după câteva clipe în fața suportului de haine și mută umerașele dintr-o parte într-alta, stând în cumpănă asupra cărei ținute să se hotărască. De câteva zile am observat că-mi urmează cu seriozitatea indicațiile vestimentare, deși combinația de culori nu este în stilul său obișnuit. Se îmbracă cu pantalonii, dar nu e sigur pe cămașa aleasă și tot bântuie pe acolo, enervându-mă.

       – Se potrivește cu cea bleu! intervin până la urmă, exasperată.

       Mă ascultă, o trage pe el și continuă să se pregătească de plecare fără să scoată vreo vorbă.

       – Nu crezi că e necesar să avem o discuție ca doi oameni maturi?

       Aude, asta e sigur pentru că-și privește ceasul ca și cum ar calcula timpul pe care-l mai are la dispoziție.

       – Nu pot acum!

       – Nu poți sau nu vrei?

Pufăie și-mi aruncă o privire nervoasă.

       – Sunt în întârziere acum!

       Iese pe hol și  se încalță. Telefonul îi sună, trezindu-mi iar curiozitatea. Cine îl tot caută dis de dimineața și de ce nu răspunde? Nici măcar nu se uită, ca și cum ar știi sigur cine îl apelează.

       Plânsul Clarei răzbate până la noi și sunt nevoită s-o iau în brațe. Când mă întorc, deja e plecat. Fuga asta mă irită și nu-i găsesc rezolvare, deși insist în fiecare dimineață. N-am ce face, decât să-mi văd în continuare de treburile mele. Astfel, îmi împart timpul dimineții între bilanțul trimestrial, curățenie și Clara, la prânz deja mă simt sleită de puteri.

       – Hai, spune, cum e?

       – Cum adică, cum e? E bine! încerc să scap de ea.

       Am rugat-o iar să mă ajute, să fie babysitter pentru patru ore, cât țin cursurile.

       – Hai, știi ce vreau să spun! Nu înțeleg de ce ai devenit atât de secretoasă, de când l-ai cunoscut. Ții totul pentru tine! Ca să nu mai spun, că abia de curând am aflat cine este tatăl Clarei! Deci, scuipă tot, doar sunt prietena ta cea mai bună, nu?

       E nemulțumită că pistonările sale nu au avut niciun rezultat, așa că trece la șantaj emoțional.

       – Da, ești! Dar nu am ce detalii să-ți dau, decât să te asigur că mi-e bine!

       Ce aș putea să-i răspund, când nici măcar eu nu știu cum sunt?

       – Ah, mă enervezi! Bine, atunci povestește-mi niște picanterii, știi tu la ce mă refer!  face cu ochiul, de parcă  n-am înțeles deja aluzia verbală.

Refuzul meu ar duce la multe alte insistențe obositoare și mă văd nevoită să-i răspund.

       – E...e, nu știu cum să-ți explic mai bine! E altfel decât cu Radu.

       Pe zi ce trece îmi dau seama că nu l-am iubit pe Radu atât de mult precum credeam. Relația noastră era atât de obișnuită și comodă, încât nu-i duc dorul. Nu am cum.

       – Fiecare clipă e diferită și mă crezi că abia aștept să-i simt mâinile și sărutările pe pielea mea? Am capul îndreptat spre locul în care se află, dar văd prin ea. Imaginile momentelor pline de pasiune mi se derulează prin minte, cu fiecare cuvânt rostit.