Adâncul poveștii mele

#79

După 3 luni

    Este aproape ora 12 noaptea însă încă sunt în bibliotecă. Caut niște evenimente în câteva ziare din anul 1975 care s-au păstrat în biblioteca universității. Am nevoie de ele pentru eseul meu la istorie.

    După ce găsesc articolele pe care le căutam transcriu informația în laptopul meu și apoi îmi iau vesta și ies din bibliotecă.

    Afară e o beznă cumplită și campusul e luminat doar de câteva felinare slabe.

    Mă grăbesc, și nu doar pentru că îmi e frig, ci și pentru că îmi este frică.

    Zăresc căminul dar e prea întuneric ca să mai disting dacă încă stă la intrare supraveghetoarea Slenter. În adâncul meu încerc să îmi alung gândul că cineva mă urmărește să nu reușesc. Simt că sunt urmărită.

    În spatele meu merge cineva, îl aud. Căminul e prea departe iar dac-o iau la fugă o să fie mai rău.

    Oricine o fi în spatele meu se apropie repede. Mă întorc și nu înțeleg cine este, e mult prea întuneric. Acel cineva se apropie de mine, îmi ia fața în palme și mă sărută, după care dispare.

    Am rămas neclintită. Cred că-i unul dintre studenții din ultimul an. Mai fac ei așa glume uneori, nu?

    O rup de fugă spre cămin și spre norocul meu Slenter nu era la intrare.

    Urc la etajul 3 și descui ușa camerei 84. Ross dormea dar s-a trezit.

    —Hei, pe unde umbli? (Ross)

    —M-am reținut la bibliotecă, îmi pare rău dacă te-am trezit. (Andra)

    —Ce s-a întâmplat? De ce tremuri? (Ross)

    —Păi, în timp ce veneam încoace m-a urmărit cineva, și înainte să-mi pot da seama cine e m-a sărutat și a plecat. (Andra)

    —Și? Asta e ceva normal. Spune mersi că nu te-a violat sau nu ți-a făcut ceva măi rău. (Ross)

    Nu am mai zis nici o vorbă.

    Ross e colega mea de cameră de aproape o lună. E mai mare decât mine cu 3 ani deci e în primul an la universitate, iar eu sunt în primul an de liceu. (Locul unde învăț se numește ,,University High School of California" deci are și universitate și liceu).

    Mâine am cursuri și trebuie să dorm. O s-o cred pe Ross când spune că nu e nimic important, dar totuși o să fiu atentă.

    Mi-am pus laptopul sub pat unde îl pun de obicei, m-am schimbat într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou larg și m-am întins pe pat.

    Dacă Ross nu ar fi fost atât de diferită piate că am fi fost prietene, dar așa suntem doar colege de cameră. Ne vedem destul de rar și vorbim și mai rar. Ea e mereu ocupată cu studiile, cu petrecerile sau cu iubitul ei, Carl. Nu îmi prea place de el, e foarte încrezut în sine și e puțin narcisist. L-am văzut de câteva ori când a venit s-o ia pe Ross dar nu am vorbit nici o dată.

    Nu pot să adorm. M-am uitat la oră. E 00:23 . Mi-am pus căștile și am pornit muzica. Într-un târziu am adormit.