#65

491 69 14
                                    

    Când am ajuns la spital am întrebat de o recepționeră unde îl pot găsi pe Cabbie Rotshill iar ea mi-a zis că e în a 3-a cameră pe dreapta.

    Am deschis încet ușa și am văzut că doarme. M-am așezat pe un scaun și am pus geanta de sport jos. Oare ce i s-o fi întâmplat de a ajuns aici?

    Am sunat-o pe doamna Rotshill ca s-o anunț că i-am adus hainele dar Cabbie doarme. Ea m-a rugat să rămân cu el până se trezește. Dacă altă cale nu am va trebui să rămân.

    După 2 ore de jocuri telefonul mi-a dat de știre că se descarcă. Acum ce să fac?

    Cum altfel să îți petreci o zi de vară dacă nu în spital făcându-i o favoare unui tip care în fond mi-a cauzat foarte multe probleme... ?

    Peste un timp am văzut că prințul s-a trezit în sfârșit (am schimbat rolurile puțin dar sper că nu vă deranjează).

    —Alex, ai venit? Deci totuși îți pasă de mine câtuși de puțin... (Cabbie)

    —Andra. (Andra)

    —Poftim? (Cabbie)

    —Numele meu e Andra, nu Alex. Și nu că-mi pasă de tine ori ceva de genul, am făcut-o din pur respect față de mama ta. Dacă era din partea mea nici nu veneam aici. (Cabbie)

    —Ahhh, tocmai mi-ai rănit ego-ul. (Cabbie)

    I-am privit o clipă fața tristă și am reflectat puțin asupra comportamentului și tonalității mele.

    —Îmi pare rău... (Andra)

    —N-ar trebui. Chiar am fost un cretin. (Cabbie)

    —Oricum... Cum te simți? (Andra)

    —Cât de bine se poate simți un om ce a avut un micuț impact cu o motocicletă și s-a cam lovit la cap? (Cabbie)

    —Nu știu. (Andra)

    —Păi exact așa mă simt eu. Mersi pentru întrebare. (Cabbie)

    —Știi, se pare că s-au schimbat rolurile. Dacă tot ții să fii așa insuportabil, cred că o să plec. (Andra)

    —Nu! Nu! Iartă-mă... M-am cam lovit la cap și nu știu ce vorbesc. Îmi pare rău. (Cabbie)

    —Fie... Mai rămân puțin, dar să știi că oricum n-o fac de dragul tău. (Andra)

    —Hai Alex, renunță la fața asta. Noi doar suntem prieteni, nu? (Cabbie)

    Mda, are dreptate. Am decis să rămânem prieteni, iar prietenii ar trebui să fie alături la greu. Dar dacă îmi mai zice o singură dată Alex, îl tai bucățele, îi dau foc apoi arunc ce mai rămâne pe mare, promit.

Next la 50🌟
   

Adâncul poveștii meleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum