Adâncul poveștii mele

#46

    E o după amiază liniștită și eu cu Lena deja ne pregăteam pentru seara de filme. Se aude soneria de la ușă.

    —E Lory. (Andra)

    —Mă duc eu să deschid. Tu adu floricelele. (Elena)

    —S-a făcut. (Andra)

    Am plecat în bucătărie luând un bol mare cu floricele.

    M-am întors înapoi și l-am strigat pe Dan. Nu pare să fi auzit.

    Bat la ușă dar nu se aude nici un răspuns. Intru.

    Dan stă pe pat culcat pe o parte cu ochii în chiși și cu părul răvășit. M-am apropiat de patul lui și am vrut să-l zdruncin puțin ca să-l trezesc, dar exact atunci mâna lui s-a întins repede și a apucat-o pe a mea. M-a tras lângă el pe pat și m-a îmbrățișat.

    E prima dată când mă aflu în așa ipostază și e cam jenant. Și chiar de aia sunt foarte încordată.

    —Dan, prefăcutule ce ești! (Andra)

    Începe să râdă apoi mă sărută după ureche.

    —Trebuie să te scoli. A venit deja Lory. (Andra)

    —Cine zice că trebuie? (Dan)

    —Eu. (Andra)

    —Bine. Te ascult, dar doar de data asta. (Dan)

    Plecăm ambii în sufragerie. Părinții nu-s acasă. Sunt plecați pe 2 zile la niște prieteni de familie.

    Elena și Lory erau deja jos, ne așteptau pe noi.

    —Mor. Lena mi-a arătat coleția ei de filme de groază și nu am putut să nu mă abțin să aleg unul. Nu vă supărați, nu? (Lory)

    —Sigur că nu. (Dan)

    El poate nu se supără, dar eu doar la auzul cuvântului ,,horror" fac stop-cardiac. În fine, nu vreau să par o speriată deci nu mă împotrivesc.

    Ne așezăm comod pe canapea în următoarea ordine: Lena, eu, Dan și Lory.

    Lena dă sonorul mai tare și filmul se începe.

    Inițial părea că e un film ca oricare altul. De fapt chiar părea a fi un fel de film de ăla clișeic. Ceva de genul un grup de majorete rămân blocate în școală și nu mai știu ce, ca apoi de fapt să se demonstreze că mai erau și băieți pe acolo. Ei au venit cu ideea să invoce un spirit foarte vechi care se odihnește în școala aia de multe secole bune. Și până la urmă filmul se transformă într-o poveste foarte înfricoșătoare. Lory țipă o dată tare, împreună cu mine.

    —Dan, te superi dacă o să mă ascund în spatele tău când devine mai înfricoșător? (Lory)

    —Nu-i nici o problemă. (Dan)

    Cât a mai durat filmul Lory s-a ținut scai de brațul lui Dan și nu s-a oprit din țipat.

    După ce s-a terminat filmul Dan s-a dus să ia o gură de aer pe balcon. Eu însă a trebuit s-o urmez pe Lena în bucătărie ca s-o ajut să mai facă o porție de floricele cu unt. Lory a rămas în sufragerie ca să aleagă alt film.

    De data asta nu o să mai fac greșeala de a o lăsa să aleagă un film horror.

    Când ne întoarcem înapoi în sufragerie ea nu era. Lena s-a dus să-l cheme pe Dan de la balcon iar eu am plecat în camera Lenei cu gândul că Lory vrea să mai caute vreun film pe acolo.

    Se aud strigăte iar peste câteva momente Lena o scoate pe Lory în șuturi și țipete afară din casă, iar cu Dan zice că nu mai vorbește.

    Eu nu eram de față, dar îi puteam auzi. După ce s-a auzit ușa de la intrare trântindu-se și apoi glasul lui Dan.

    —Lena, asta a fost doar o neînțelegere. Nu e nevoie să îi zici Andrei. (Dan)

    —Ba bine că nu! Sigur că o să-i zic! Pe ea nu o pot minți! (Elena)

    Nu s-au mai auzit voci, ci diar pași zgomotoși ce veneau dinspre scări.

    În camera mea dă buzna fata foarte furioasă și roșie pe față

    —Lena, ce s-a întâmplat? (Andra)