Adâncul poveștii mele

#64

Alicia a adormit pe la 2 dar eu încă sunt trează. Nu pot să-mi scot din cap partea în care ea a zis că Dan o să se întoarcă pentru că mă iubește... Știu că nu e adevărat dar încă mai continui să trăiesc cu speranța.

Zorile s-au ivit dar eu încă nu am reușit să adorm. Plec în bucătărie să fac câte un ceai apoi mă gândesc să o trezesc pe Alicia.

După micul dejun plecăm în oraș. Alicia a zis că s-a deschis o gelaterie nouă și vrea să încercăm câteva arome de înghețată.

În timp ce mergeam pe stradă mi-a sunat telefonul. Era mama lui Cabbie.

Conversație telefonică:
-Andra, bună, sper că nu te deranjez. (Dna Rotshill)

-Bună ziua, e totul ok, s-a întâmplat ceva? (Andra)

-Da. Avem o situație cam neplăcută și aș fi vrut să te rog să mă ajuți. (Dna Rotshill)

-Care e problema? (Andra)

-Păi... Vezi tu, Cabbie a avut un accident și acum e la spital iar noi nu suntem în oraș și nu o să putem veni prea curând. Ai putea te rog să treci pe la noi și să îi pui într-o geantă câteva haine? Îți zic unde am lăsat cheia. Te rog mult. (Dna Rotshill)

-Sigur. Nu-i nici o problemă. Dar e ceva grav? (Andra)

-Chiar nu știu. Dar oricum mulțumesc mult. Cheia e într-un recipient de sticlă îngropat în grădină, iar peste el stă o piatră mare cu 5 puncte negre. Iar adresa ți-o trimit imediat. (Dna Rotshill)

-Sigur. Puteți conta pe mine. (Andra)

I-am explicat Aliciei cum stă treaba însă ea s-a revoltat.

-Nu era el tipul cu care erai obligată să te logodești? (Alicia)

-Ți-am mai zis că am rămas prieteni. În plus mama lui m-a rugat, nu o pot refuza. (Andra)

Într-un sfârșit s-a împăcat cu ideea iar eu am putut pleca.

Când am ajuns în grădina casei lor, am început a căuta o piatră mare cu 5 puncte negre pe ea. După ce am găsit-o și am ridicat-o de acolo, am văzut recipientul de sticlă cu cheia în el. Am descuiat ușa și am căutat camera lui Cabbie.

I-am pus într-o geantă de sport (găsită pe sub pat) niște tricouri și câteva perechi de pantaloni. M-am gândit că n-ar fi rău să-i pun și niște boxeri dar ideea de a-i atinge chiloții mi-a displăcut și am renunțat.

Nici măcar nu știu pentru ce fac asta... Poate că nu e bine. Nu vreau să plec acolo... Dar i-am promis doamnei Rotshill...