Adâncul poveștii mele

#55

    Azi vine Cabbie pe la noi ca să îi dau răspunsul final. Aș vrea eu să-i zic vreo două doar că o iubesc pe mama prea mult.

    —Andra, coboară că a venit Cabbie, a spus că vrea să vorbiți. (Mama)

    Am ieșit din cameră și fără nici un chef am coborât scările. E atât de aiurea situația aceasta...

    Lângă ușă stătea Cabbie cu mâinile în buzjnarele blugilor săi negri, iar cămașa în carouri ce stătea descheiată deasupra unui tricou alb se flutura ușor în bătaia vântului.

    —Am venit pentru că vroiam să vorbesc cu tine. (Cabbie)

    Păcat că eu nu vreau asta...

    Am ieșit împreună cu el în curte și ne-am așezat pe iarbă.

    —Deci, ești deacord? (Cabbie)

    —Vai da ești foarte direct. Nu am crezut că o să treci atât de repede la subiect. (Andra)

    —Ar fi avut sens să trag de timp abordând alte teme? Sau poate că ai vrea să stăm mai mult timp de vorbă și de aia ai fi dorit să nu trec direct la subiect...(Cabbie)

    Avea o privire foarte vicleană, dar nu se uita spre mine ci spre orizont.

    —Nu mersi, mi-e silă chiar și când te văd. Nu aș dori să mai și stau la vorbă cu tine. (Andra)

   —Ești destul de rea. Nu o să permit un așa comportament din partea iubitei mele. (Cabbie)

    —Poftim? Iubita ta? (Andra)

    —Păi da. Doar asta urma să zici, că accepți propunerea mea. Nu-i așa? (Cabbie)

    —Care propunere? Asta-mi sună mai mult a șantaj! (Andra)

    —Poi nu poți primi totul pe tavă. Mai trebuie să dai și tu ceva în schimb. Dar știm ambii că o să fii fată bună și o să accepți să faci ce o să îți spun, doar vrei ca mama ta să fie promovată, nu-i așa? (Cabbie)

    Am privit pierdută în pământ. Are dreptate... O iubesc pe mama și îi vreau binele... Dar tipul chiar mă scoate din sărite rău de tot.

    —Ok, voi merge cu tine la balul de primăvară. (Andra)

    —Și vei fi iubita mea. (Cabbie)

    —Scuze dar aici nu pot accepta, am deja un iubit. (Andra)

    —Desparte-te de el. (Cabbie)

    —Nu pot să fac una ca asta! Îl iubesc! (Andra)

    —Da, dar o să ajungi să mă iubești pe mine mai tare când o să afli cât de bine e să fii cu mine. (Cabbie)

    —S-o crezi tu! (Andra)

    I-am țipat în față și am plecat în casă arzând toată. Lângă ușa camerei mele stătea Dan rezemat de perete cu mâinile în sân.

    —Deci... Iubita lui, da? (Dan)