Adâncul poveștii mele

#15

    Săptămâna a trecut repede... E joi. Trebuie să plec să îmi cumpăr un costum pentru Hallowen. Nici nu știu ce să aleg... Plec cu Elena, ea tot vrea să-și ia costum și poate îmi va da câteva sfaturi...

    Ok, mi-am ales deja costumația, voi fi vampiiiir, cred.

    Am plecat acasă, mi-am pus rochia pe umeraș și m-am întins pe pat să mă odihnesc puțin și nici nu am observat când m-a furat somnul... Ce nesimțit

    Nu trec mai mult de 15 minute și aud niște zgomote. Era Daniel, bătea în geam.

    —Andra, pot să intru? (Dan)

    —Sigur. (Andra)

    M-am rezemat de perete și am încercat s-o fac pe treaza. Dan a intrat în cameră și s-a așezat pe covor.

    —Am vrut să te întreb ceva... Dar promite-mi că vei accepta... (Daniel)

    —Păi, nu știu, nu pot să promit nimic dacă nu știu despre ce merge vorba... Deci îmi spui? (Amdra)

    —Da... Vezi tu, am venit să te întreb dacă vrei sa mergi cu mine la petrecerea de Hallowen. (Dan)

    A întrebat sfios fără să mă privească în ochi.

    —Sigur, îmi place să petrec timpul cu tine, de ce nu. (Andra)

    —Bine atunci, așa rămâne. Vin să te iau mâine la 18... Ok? (Daniel)

    —Da, dar nu e cam târziu? Adică petrecerea se începe la 16:30. (Andra)

    —Nu-i nimic. Oricum marea majoritate or să vină mai târziu. (Daniel)

    —Ok. (Andra)

    Dan a stat ca să-mi aștepte răspunsul, a zâmbit apoi a plecat.

    În ultima săptămână m-am atașat destul de tare de el. E chiar de treabă... Parcă mă simt bine în preajma lui... Însă încă mă încearcă o senzatie de dejavu în privința lui... Poate cã e doar în imaginația mea...

    E dimineață... M-am trezit foarte devreme, nu știu de ce... Nu am somn. Mă gândesc la Daniel. Nu m-aș fi așteptat vreodata ca un băiat să-mi fie cel mai bun prieten, dar mă bucur foarte tare că s-a întâmplat. Simt că pot să am încredere în el...

    Deodata în camera mea dă buzna Elena cu o față destul de serioasă.

    —Neața.... Îmi cer iertare că am intrat așa dar am știut că ești trează. Am vrut să te mai întreb o dată ce se întâmplă cu tine? (Lena)

    —Adică? Ce se poate întâmpla cu mine??? (Andra)

    Fața ei serioasă mă derutează.

    —Păi în noaptea asta ai vorbit iar prin somn și te-am auzit. Venisem să văd ce se întâmplă și am auzit că îl strigai iar pe acel Mark. Surioară, cine e tipul ăsta și de ce îl tot visezi în ultima vreme???? (Elena)

    —Lena, îți mai repet o dată că nu am nici cea mai vagă idee despre cine vorbești! Eu personal nu cunosc nici un Mark! Nu am nici o problemă! Sunt doar vise! Nu se întâmplă nimic cu mine...!!! (Andra)

    Am strigat foarte iritată și în următoarele clipe ușa camerei mele s-a dat de perete și a dat buzna mama îngrijorată.

    —Ce s-a întâmplat, de ce strigi? (Mama)

    —Păi Elena insinuează că aș avea ceva cu nu știu care Mark... Eu nu cunosc nici un Mark. (Andra)

    —De ce ar crede că ai ceva cu acest Mark??? (Mama)

    —Pentru că îl strigă prin somn... Mamă, e ceva serios. Fata asta are o problemă și nu vrea să ne lase să o ajutăm. Deja e a doua oara când o aud strigându-l... (Elena)

    —Mda, să fiu sinceră și eu am auzit-o o dată... (Mama)

    —Acum și tu începi? Nu știu nici un Mark. Dați-mi pace oameni buni cu teoriile voastre!!!! (Andra)

    Am strigat și am ieșit nervoasă din cameră. Am plecat să fac un duș ca să mă mai calmez nițel.  M-am îmbrăcat repede și am plecat furioasă spre școală...

    Pe drum îl întâlnesc pe Dan...

    —Bună, Andra. Ce-i cu fața asta? (Dan)

    —Hei, bună... Nimic, nu contează... (Andra)

    —Ok, dacă nu vrei să spui eu te înțeleg, doar că nu vreau să te văd tristă sau supărată din vriun motiv.... (Dan)

    M-a îmbrățișat iar pe față mi-a apărut o urmă de zâmbet. Tocmai de asta aveam nevoie acum... De o îmbrățișare călduroasă.

    Am ajuns la școală. Lecțiile au fost prescurtate. Au trecut foarte repede și a venit momentul să plec acasă.

    Trebuie să mă pregătesc pentru petrecere. De fapt de ce mă grabesc așa? E abia ora 13... Mai am mult timp până la petrecere.

    Nu am mai citit de mult timp, deci acum ar fi un moment perfect pentru asta. Mă întind și iau o carte de pe un raft puțin mai înalt apoi mă așez pe canapea...

    Timp de 3 ore jumate am citit... Mai am o ora și ceva ca să mă pregătesc.

    Plec la baie, fac un duș rapid și îmi usuc părul .Ies din baie doar cu un prosop pe mine și intru direct în cameră... Îmi iau rochia și o pun pe mine. Mi-a luat vreo 10 minute ca s-o fac să stea normal pe mine. Dupa ce am terminat să mă îmbrac mi-am aranjat parul. Acum e vremea să mă ocup de machiaj.... Îmi pun gene false, foarte lungi, îmi vopsesc buzele cu un roșu închis și îmi fac smokey eyes.. Mda, acum sunt gata. Exact la timp, e ora 17:52. Plec în bucătărie. S-a auzit soneria. Vroiam să deschid ușa însă tata mi-a luat-o înainte.

    —Bună ziua, domnule Jonson. (Dan)

    Este foarte elegant și respectuos.  Tata îl scanează din cap până-n picioare după care zice doar:

    —Să o aduci la zece. (Tata)

    Dan dă afirmativ din cap și în acel moment apare mama. Se duce lângă Daniel, se ridică pe vârfuri și îi șoptește ceva la ureche după care ambii zâmbesc.

    —Hei, Andra.... Arăți minunat. Mergem? (Dan)

    —Sigur. (Andra)

    Am ieșit din casă și am plecat împreună. Nu suntem departe de centru deci o să mergem pe jos până la localul unde are loc petrecerea.

    Intram prin spate și ne ridicăm la etajul doi, unde erau clasele noastre. Sunt 4 clase jos si 4 clase sus. Totul e cinstit.

    Eu plec la baie pentru câteva minute. Mi se îndoiseră câteva gene și trebuia să le aranjez. Chestia asta mi-a luat câteva minute. Când m-am întors înapoi în sală am văzut ceva ce ma întristat mult...