Adâncul poveștii mele

#7

     Se aude sunetul enervant al alarmei care mă trezește dintr-un vis destul de frumos. Mă ridic din pat și mă duc leneșă în baie. După ce fac un duș, intru în cameră având pe mine doar un prosop. Aici stătea Elena cu un pulover larg albastru și o fustă  intr-o mână iar ondulatorul în cealaltă.

    —Ce ai de gând să faci cu ăla? (Andra)

    Eram destul de conștientă ce vrea să facă, dar vroiam să mă asigur că așa e.

    —Vreau să îți demonstrez că ești o fată foarte frumoasă, doar că încă nu știi asta! (Elena)

    —O-o-o-ok. (Andra)

    Elena își trece degetele lungi prin părul meu. A pus ondulatorul în priză în timp ce eu mă pieptănam. După ce s-a înfierbântat destul, a început să îmi onduleze părul. Șuvițele cad una câte una pe rând și parul meu capătă un aspect mai voluminos și aranjat.

    —Gata, acum du-te și te îmbraca. (Elena)

    După ce mi-am pus hainele pe mine am plecat înapoi în cameră ca să îmi iau geanta. Elena mai era încă în camera mea. Stătea pe pat și se holba la mine.

    —Ce e? E ceva în neregulă? Nu îmi stă bine, nu-i așa? (Andra)

    —De fapt chiar îți stă minunat. (Lena)

    M-a împins în fața oglinzii și când m-am văzut mi-a picat cerul. Îmi stă atât de bine îmbrăcată așa, nu mă așteptam! Și când mă gândesc că până acum nu am încercat să îmi fac bucle, când de fapt exact ele îmi lipseau.

    Am plecat împreuna spre școală. Când am intrat in clasă toți se uitau la mine de parcă văzuseră o fantomă. Nu le-am atras atenția, m-am așezat în bancă fără să îmi pese.

    Ora de biologie a fost foarte plictisitoare. Acum plec la dulăpiorul meu să îmi las cartea de bio și să mi-o iau pe cea de fizică. Îl deschid și din el cade o foiță. O iau repede de jos, o mototolesc și o bag în geantă (primesc destul de rar bilețele în dulap dar și atunci când le primesc nu scrie ceva foarte frumos în ele), închid dulapul și plec la oră...