Adâncul poveștii mele

#63

Înainte de toate aș vrea să vă anunț că schimb coperta și titlul povestirii în ,,Adâncul poveștii mele". Sper că nu o să fie nimeni împotrivă și c-o să vă placă continuarea. Lectură plăcută.

    S-a auzit un sunet venit dinspre telefonul Aliciei.

    —Ia ghici! Am primit mesaj. (Alicia)

    —De la? (Andra)

    —Fredi. (Alicia)

    —Ooo, și ce zice? (Andra)

    —Ceva de genul că are chef de vorbă...(Alicia)

    —Hai să glumim puțin pe seama lui. (Andra)

    —Ok, eu sunt pentru. (Alicia)

I-am luat telefonul din mână și am început să tastez.

    —Bine! Îi scriu ,,Fredi, aș fi vrut să vorbesc ceva important cu tine.".

    Am trimis mesajul de pe contul Aliciei, la fel ca și mesajele ce urmează.

    El a răspuns imediat.

,,Sigur, spune." (Fredi)

,,Știi... Deja de mai mult timp mi-am dat seama de ceva." (Alicia)

,,Nu mă mai ține în suspans! Treci la subiect." (Fredi)

,,Scuze că îți spun asta prin mesaj... Dar, te iubesc!" (Alicia)

    —Poftim? Vorbești serios? De ce i-ai spune asta? (Alicia)

    —Păi... Ăăă, parcă ziceai că vrei să glumim pe seama lui! (Andra)

    —Da... Dar.... (Alicia)

    —Ce drăguț, ai roșit. (Andra)

    —Nu e adevărat... Pur și simplu aici e prea cald și....... Și de aia am roșit. (Alicia)

    Știu că-i place de Fredi. E evident că-i place de Fredi. Oricum însă nu am de gând să insist cu acest lucru pentru că e prietena mea și nu vreau s-o pun într-o situație proastă. Am făcut însă faza cu mesajele pentru că știu că și el o place.

    Peste câteva minute (care pentru mine au trecut repede dar pentru Alicia probabil au durat o veșnicie) a venit un nou mesaj.

,,Nu pot să cred că se întâmplă asta! Alicia, tu tocmai ai zis că mă iubești?" (Fredi)

    Alicia mi-a luat telefonul din mână și a început să tasteze singură.

,,Ămmm... Da." (Alicia)

    Woooow, nu știam că are atâta curaj! Eu n-aș avea.

    Alicia a închis telefonul.

    —Știi ce? O să vorbesc cu el altă dată! Ai venit aici ca să stăm împreună, nu ca să mă privești cum scriu mesaje. (Alicia)

    —Ok, și.... Ce vrei să facem mai exact? (Andra)

    —Nu știu. Eu de exemplu nu am mâncat însă. Vrei să mâncăm? (Alicia)

    M-am uitat puțin pe pereți în căutarea unei scuze. Nu îmi e foame...

    —Scuze.... Dar am mâncat acasă chiar înainte să vin. (Andra)

    —Ehh... Bine. Atunci voi mânca doar eu. (Alicia)

    —Sigur. (Andra)

    Adevărul e că de fapt chiar nu mi-e foame.

    —Andra! (Alicia)

    —Da? (Abdra)

    —Ai noutăți despre Dan? (Alicia)

    —Nu... Elena încă îl caută. (Andra)

    —Sunt sigură că se va întoarce. Doar te iubește, știi asta. (Alicia)

    —Nici nu știu dacă să mai cred în asta sau nu... (Andra)