NOPȚI

Capitolul 1

       Scufund capul în apa călduță cu speranța de a mă răsfăța și calma. Refuz să simt și să gândesc, măcar pentru câteva minute. Frământările din ultimele zile mi-au întins nervii la maxim, într-un final istovindu-mă psihic și fizic. Am obosit și nu pot să nu remarc senzația plăcută pe care mi-o dă acest mic răsfăț, deși știu că e pentru puțin timp,de aceea îmi propun să profit. Ridic capul la suprafață și-l sprijin pe suprafața netedă și rece a căzii. Ascult liniștea din jur și ar trebui să mă bucure, îndeosebi că aceste momente sunt atât de rare. Însă nici acest fapt nu mă convinge să trec peste și să uit motivele care m-au adus în această stare.

       Când te gândești că totul a început cu o mică greșeală, în urmă cu un an, care s-a finalizat cu un mare scandal, săptămâna trecută! Ar trebui să fiu sinceră cu mine și să-mi asum greșeala care a dus la o minciună, apoi la alta și tot așa, un an întreg. Am ales acest drum pentru a proteja tot ce am mai scump pe această lume și mi-a reușit o bună bucată de timp, dar destinul s-a împotrivit, demonstrându-mi că este mult mai puternic și că nimic și nimeni nu-l poate schimba. Poate doar Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu ce ți-e scris atunci când te naști, ți se va arăta, sub o formă sau alta, iar tu trebuie să dai dovadă de înțelepciunea dobândită până atunci și să accepți. Poți să-l înfrunți și să depășești obstacolele, arătând puterea pe care o posezi sau poți primi totul așa cum e și să lași timpul să decidă pentru tine.

       N-aș putea spune cum a fost în cazul meu, deoarece încă continuă să mă surprindă. Toată existența mea a decurs într-un mod obișnuit, un drum lin, fără urcușuri și am crezut că așa va fi pentru totdeauna. Născută și crescută într-o familie iubitoare și totuși incompletă, cauzată de voiajele lungi și dese ale tatei, am fost ferită de neajunsuri. Restul familiei a încercat să compenseze această lipsă prin iubire și timp alocat diverselor necesități, firești pentru un copil. Am deschis ochii în casa bunicilor, într-un sat aflat la câțiva kilometri de Constanța. Această distanță era parcursă de mama în fiecare zi, datorită serviciului, la care nu a vrut să renunțe. În timp am înțeles-o. Nu putea să renunțe la un post din cartierul nostru, obținut cu mult efort, învățând o vară întreagă pentru a trece cu brio la examenul de titularizare. Când a venit vremea pentru a merge la școală, am fost nevoită să părăsesc căsuța mult iubită a bunicilor și să locuiesc într-un oraș mare și aglomerat care mă speria. La început nu-mi găseam locul, ducând dorul animăluțelor mele, pe care le hrăneam în fiecare dimineață împreună cu bunicul. Au observat și de aceea, am continuat să ne petrecem timpul liber în satul la care n-am putut renunța complet niciodată.

       Astfel, anii au trecut și din micuța blondă m-am transformat într-o șatenă frumușică, care știa deja cum va fi viitorul său. L-am planificat împreună cu ai mei și deși nu mi-au impus nimic, știam că, în adâncul sufletului lor, era ceea ce și-ar fi dorit pentru mine.

       Viața parcurgea cu exactitate planul de viitor, bifând fiecare reușită la timpul potrivit. Și totuși, poate nu era așa cum trebuie. Poate viața unui om nu decurge așa cum își dorește și mai trebuie condimentată cu unele arome dulci sau chiar amare. Sunt mulți factori care intervin și îi depășești, văzându-ți în continuare de drumul stabilit ulterior sau te poticnești, fiind nevoit să-ți schimbi direcția.

       Neprevăzutul a decis să apară și să intervină și astfel am comis prima greșeală. Închid ochii și-mi reamintesc pentru a nu știu câta oară acea zi. Eram la Vadu, de vreo două zile, sărbătorind sosirea tatei după un voiaj de patru luni. Chemase toate rubedenile din sat și am petrecut până în zori. Spre prânz am reușit să mă ridic din pat, găsindu-i pe bunici lipiți de televizor, cu o agitație și îngrijorare necaracteristică. Crainicul anunța serios furtuna care se apropia în zona litoralului și atenționa oamenii să-și ia măsurile de precauție pentru intensificarea progresivă a vântului. M-am îndreptat spre fereastră și într-adevăr nori groși acoperiseră cerul, iar vântul îi ducea spre mare.