Omul cunoaște filosofia frunzelor
în ridul fin al mucului de țigară,
adună spuma de nucă
prin vârtejul țurțurilor,
adaugă drojdia insultelor
peste coca frustrărilor
de pe marginea patului,
degetele îi despică scoarța zăpezilor
și buzele gustă mustul varului,
părul i se agață în umezeala sârmelor,
noroiul gâdilându-i picioarele de ceară,
fibra oaselor metalice îl mușcă hulpav,
presărând peste rănile măduvei,
tristețea cărbunilor de ianuarie.
Ουπς! Αυτή η εικόνα δεν ακολουθεί τους κανόνες περιεχομένου. Για να συνεχίσεις με την δημοσίευση, παρακαλώ αφαίρεσε την ή ανέβασε διαφορετική εικόνα.
ΔΙΑΒΑΖΕΙΣ
Vis celest
ΠοίησηRamurile cerului se desprind din valsul norilor, praful speranței inundă spiritul culorilor, suntem ademeniți în poveste de aroma florilor. Să cutreierăm împreună prin ținutul celest al viselor!
