POFTIIIIIIM?!??!!?!??
Fraza Elenei m-a dat gata. Am ieșit repede de sub pat încercând să îndrept situația.
—Glumea mamă, noi pur și simplu ne-am adunat aici pentru că vroiam să privim un film.... (Andra)
—Huh, mă speriasem. Dar oricum, e ora 1 noaptea deci mai bine v-ați duce la culcare. (Mama)
—Dar mamă, azi e vineeeeri!!! (Andra)
—Bine bine... Noapte bună. (Mama)
A ieșit iar noi am respirat ușurați.
—Serios? Ce ți-a venit să-i zici că tu și Dan sunteți într-o relație? (Andra)
—Nu știu, am vrut să vă acopăr. (Elena)
Părea speriată și avea o umbră de vinovăție pe chip. Atunci am explodat în râs.
—Fetelor, cred că eu o să plec la culcare. Sunt destul de obosit... (Dan)
I-a dat un sărut Elenei pe obraz iar mie unul scurt pe buze și apoi a plecat urându-ne noapte bună.
Lena mi-a făcut loc pe pat lângă ea. M-am așezat și aceasta m-a învelit și pe mine cu plapuma ei.
—Știi, tu și dan sunteți foarte drăguți împreună. Formați perechea perfectă. (Elena)
—Și tu o să-ți găsești pe cineva care să te completeze, crede-mă. (Andra)
—Știu. Dar nu vreau să se întâmple. (Lena)
—Poftim? De ce? (Andra)
—Pentru că știu că o să ajung să fiu rănită. Relațiile nu direază veșnic și o să vină și ziua aia în care o să trebuiască să ne despărțim. (Elena)
—Crezi că Eu și Dan o să ne despărțim? (Andra)
—Nu știu. N-am nici cea mai vagă idee. Sper să nu. Arătați minunat împreună. (Elena)
În seara aceasta am adormit la Elena în cameră. E pentru prima dată de când Ema a plecat și eu simt din nou că am o soră.