Capitolul 32- Ce se intampla cu mine?
Desi a trecut aproape o luna de cand Noah m-a cerut in casatorie, sunt inca intr-o stare de soc. Sunt confuza, ce-i drept, insa bucuria mea nu poate fii exprimata in cuvinte. In tot acest timp ne-am ocupat de aranjamentele pentru nunta, si ma simt epuizata de-a dreptul. Parintii mei sunt si ei in culmea fericirii, iar mama munceste cot la cot cu mine de dimineata pana seara. S-au schimbat multe, totusi. Intre timp m-am mutat la Noah acasa, iar tata si-a schimbat decizia de a-mi lasa mie compania. E de parere ca n-o voi putea conduce cat timp sunt in pragul nuntii, asa ca mai am de asteptat ceva pana cand toate astea trec.
- Iubito? il aud pe Noah.
Ma intorc spre el, ravasita de gandurile mele.
- Hmm?
- Ziua ta este peste cateva luni si ma gandeam...
Am ridicat din sprancene curioasa.
- Ai vrea sa ne casatorim atunci?
Ochii mei s-au marit de uimire instant.
- Oh, Doamne! Aste e o idee atat de buna! am zis.
- Mai sunt fix patru luni. Crezi ca avem timp sa pregatim totul? a intrebat.
- De ce nu? am zis razand.
- Ok, atunci.. Sa trecem la treaba! a spus.
Am plecat entuziasmata spre camera noastra. M-am oprit o secunda in pragul usii, gandindu-ma cate schimbari s-au produs in viata mea de cand a murit mama mea adoptiva si pana acum. Atunci eram efectiv distrusa, insa nu stiam ce avea sa ma astepte.. Am o viata minunata in prezent, un viitor sot, ceea ce e minunat, iar familia imi este alaturi mereu. Ce-ti poti dori mai mult de atat? Am intrat in camera, ducandu-ma direct spre dulap. Am ales niste haine comode, apoi m-am imbracat cu ele. Intr-un pas vioi am intrat in garaj, si am plecat spre casa parintilor mei.
- Paaa, iubireee! am tipat, incat Noah sa ma auda.
Cred ca vecini deja nu ma considera o companie placuta. Desi m-am mutat aici de doar doua saptamani, ma simt ca acasa. Adica.. Prima casa, mai exact. Au fost prea multe ca sa mai intelegeti ceva..
- 'Baby you light up my world like nobody else
The way that you(...)'
De fiecare data cand aud melodia asta la radio, o cand cat de tare pot. Efectiv o iubesc! Si fie vorba intre noi, acum.. Tipii aia din One Direction sunt asa sexy! Efectiv ii ador! In secret, totusi.. Ironic este felul in care Harry Styles, unul dintre membrii trupei, seamana izbitor de mult cu.. Fostul meu iubit! Si mai rau, poarta si acelasi nume!
- Ok! Cat de mult as incerca, nu pot! Nu pot sa il uit, si nu pot sa ma mint in halul asta. Nici pe mine nu ma pacalesc... Si acum am mai ajuns si sa vorbesc singura. Grozav!
Eram la cateva strazi distanta de casa, cand totul a inceput sa se invarta in jurul meu. Am tras rapid masina pe dreapta, si m-am dat jos de la volan imediat. In ultima vreme, organismul meu se comporta mai ciudat ca niciodata. Aveam ameteli tot mai dese, pofteam inexplicabil la lucruri de care inainte nici nu ma atingeam, si sunt mai obosita decat am fost vreodata.
Am asteptat sa imi treaca, si am pornit dinou la drum. Am ajuns, iar mama ma astepta deja in fata usii, probabil nedumerita de intarzierea mea neanuntata, insa cand m-a vazut, mi-a aratat cel mai frumos zambet al ei, un zambet pe care il iubesc.
***
- Domnisoara Benwood? Domnul Meyer va asteapta! mi-a spus asistenta sa zambind.
Probabil ca va ganditi pe la cel fel de doctor sunt acum, sau la ce fel de interview, insa dupa visul pe care l-am avut aseara, singurul la care ar trebui sa vin este psihologul, asa ca am batut timida la usa cabinetului sau.
Relativ repede, o voce calma din interiorul camerei, ma pofti inauntru.
- Buna ziua! am spus.
- Buna, Alicia!
- Spuneti-mi Alice! Va rog. l-am intrerupt.
- Deci, Alice, ce te aduce aici.. Pe la mine? ma intreaba calm.
- Aseara am avut un vis taaare ciudat, spun.
- Ai mai avut astfel de vise pana acum?
Am dat din cap in semn negativ.
- Atunci, explicati-mi. Despre ce era vorba?
- Eram intr-un spital. Alergam dupa ajutor pentru ca..
- Pentru ca ce? a intrebat doctorul bland. - S-ar putea sa nu pot sa te ajut daca nu imi spui toate detaliile... continua acesta.
- Eram gravida. Cred ca in ultima luna sau ceva de genul. Alergam dupa ajutor prin spital pentru ca mi se facuse rau dintr-o data. Apoi, m-am trezit in vis pe un pat de spital, cu multi doctori in jurul meu felicitandu-ma si zambindu-mi, pana cand, doctorul "sef" a venit la mine si mi-a spus: "Este o girafa perfect sanatoasa de trei kilograme! Felicitari!". Aparent, am ramas fara cuvinte, insa, cand m-am trezit si am analizat visul, am ramas uimita sa vad ca efectul pe care l-a avut aceasta veste asupra mea nu a fost pentru ca tocmai oferisem viata unui animal. In vis, ma suparasem si am inceput sa plang, iar cand doctorii m-au intrebat care este problema, le-am spus ca "Eu trebuia sa nasc nu giraf, nu o girafa!". Apoi, cand m-am obisnuit cu ideea, si am plecat acasa cu bebe-animalutul meu pe care incepusem deja sa il ador, cineva m-a oprit pe strada si mi-a spus: "ce copil urat!". Asa ca am inceput dinou sa plang pentru ca nimeni nu ii aprecia frumusetea.
Psihologul a inceput sa rada in hohote, iar eu m-am uitat urat la el.
- Ce este amuzant? l-am intrebat.
- Parerea mea este ca esti insarcinata, dar nu cu o girafa, te asigur.
- P-Poftim? am zis nesigura.
- De obicei, gravidele, mai ales cele aflate la prima sarcina, au astfel de vise, care insa nu pot fi descifrate cu exactitate. De pilda, un caine poate insemna fie agresivitate, fie loialitate. Multe viitoare mamici aflate la prima sarcina viseaza ca au nascut un copil mare, comportandu-se ca un adult in miniatura. Aceste este un indiciu asupra faptului ca gravida se teme ca nu va fi o mama buna, din pricina lipsei de experienta. Animalutele-pui dragalase reflecta instinctul matern care si-a atins apogeul odata cu conceptia. Daca acestea sunt infricosatoare, visul sugereaza teama de perioada postnatala si implicatiile acesteia. Iti sugerez sa te duci acasa, si sa-ti faci un test de sarcina pentru a fi sigura inainte de a da "marea veste". Succes!
- M-Multumesc.. am zis inspaimantata de ce va urma.
- Pentru nimic! Nu uita, indiferent de ce probleme ai, poti veni la mine. Sper ca ti-am fost de ajutor! spune psihologul zambind.
- Da, da.. La revedere..
Sunt efectiv naucita de chestia asta care tocmai m-a lovit. Am urcat in masina, grabita sa ajung cat mai repede acasa, dar nu inainte sa trec pe la o farmacie..
Mi-am cumparat un test de sarcina si m-am intors inapoi in masina. M-am uitat spre burta mea, si mi-am asezat mana deasupra ei.
- E numai vina ta! am spus apasat. - Asta daca existi... Ceea ce sper din tot sufletul sa nu se adevereasca.
***
- Hey, Noah!
- Buna, iubito! Ce ti-a spus?
- Eh, nimic important. A spus ca poate e din cauza stresului, a oboselii, sau pentru ca sunt la varsta la care mintea mea incepe sa-si imagineze tot felul de chestii, printre care si aducerea pe lume a unui.. Copil..
- Oh, minunat, atunci! E totul ok, deci?
- Da.. am raspuns cu jumatate de gura.
Mi-am lasat paltonul in cuierul de la intrare, si am urcat grabita la etaj, spre baia din dormitorul meu si al lui Noah.
Am facut testul de sarcina, apoi am asteptat plimbandu-ma de colo pana colo cele zece minute pana la aflarea rezultatului. L-am luat cu maini tremurande de pe noptiera, acolo unde l-am lasat, si am inchis ochii. M-am asezat pe pat, si am deschis ochii, pe care i-am atintit drept pe... Cele doua liniute rosii mari si late.
- Felicitari, Alice! Ai dat-o-n bara! Esti insarcinata! am zis ironic, aruncand testul ala afurisit unde am vazut cu ochii.
- Poftim?!
M-am intors speriata spre vocea socata.
- Da, desteptule! O sa fii tata! Felicitari! am zis sarcastica.
________________________________________________________
Pam pam pam.
Fetelor, pregatiti-va! Asta este doar inceputul... Imi pare rau ca s-a ajuns la asta pentru voi, dar va promit o surpriza uriasa, in capitolul urmator! Indiciu: este ceea ce asteptati voi de ceva timp. :)
Hope you like it. See you soon!
Kisses:*
Hazz.